Prietena mea
Când ne-am întâlnit prima dată, într-o parcare de Mall, de-abia se zărea printre mașinile de acolo. Sunt un tip înalt bine, dar am văzut-o doar când a apărut lângă mine, mă uitam exasperat printre ...
În noaptea aia am rămas la ea. Și-a cerut scuze că nu are decât un singur pat și amândoi am început să simțim imediat că e foarte în regulă dacă nu ne culcăm împreună, eram chiar fericiți, nu știu de ce ...
Deschid ochii. Lia stătea călare peste mine, venise jos, pe preșulețul pe care îl pretindeam ca fiind locul meu. - Sărut-mâna Prințesa mea, zic, și întind mâna spre mâna ei. Stând peste burta mea, schimbă ...
Era marți, ziua a patra de când eram cu Lia. Dormisem tot pe covorașul ei din fața patului. O să ziceți că sunt nebun dar după ce m-a închiriat Mihaelei practic, m-am culcat pe preșulețul ei simțind ...
Nu am dormit mai deloc în acea seară. Ori aveam febră de la bătaia primită ori mai degrabă mai era ceva, că stăteam în pat, mă rog, pe covoraș, și nu mă linișteam deloc cu trecerea timpului ...
Sunt dimineți când mă scol mai jucăuș ca în altele. Eram relaxat, era joi, deci se apropia sfârșitul de săptămână, nu că munceam în perioada aia, stăteam numai după prințesa mea ...
În ziua cumpărăturilor a fost destul de rău. Îmi era greu să accept schimburi materiale în relație, eu pentru altceva mă vedem cu ea. Am fost prin multe locuri și a luat o tonă de lucruri ...
Astăzi este sâmbătă, suntem împreună de o săptămână deja, he he. Mă trezesc, deschid ochii, ciulesc urechile, Lia trebuie să fie tot în pat, aștept să se ridice și să calce pe mine, dormisem pe covoraș ...
Mă trezesc. Este tot deasupra mea, nu s-a mișcat. Mă dor brațele îngrozitor de la cât am stat pe ele. Nu văd dacă e trează. - Iubita mea? șoptesc eu. - Prințesa mea?- Lia? ... Lia? ... Te rog frumos ...
Nu am fost niciodată vrut, am fost doar plăcut, din când în când. Cererea ei m-a lăsat blocat pentru o perioadă. Dacă nu mi-ar fi pus pe deget inelul ar fi fost cu mult mai greu să accept ce se întâmplă ...
În dimineața următoare Lia mă trezește de la prima oră. Îmi pusese prin haine un cârlig de rufe să mă țină strâns. Am simțul de a nu mă uda noaptea, dacă se întâmplă să îl țin presat...
Casele de munte, noaptea, au farmecul lor aparte, farmec ce nu se găsește la casele din câmpie. Lumina nopții vine de la un astru mai apropiat, printr-un cer mai rece, mai curat, vine pură, neamestecată ...
Dimineață sunt mai bine, ne despărțim normal. Lia se urcă la volan și îmi cere să sar în mașină, porțile are să le închidă Cami. Am cunoscut-o doar de două zile dar m-am atașat enorm ...
Deschid ochii, la început nu înțeleg de ce nu văd nimic. Trebuie să fi fost foarte obosit, a dormit pe mine și nici n-am simțit. Nici legătura de la gură nu m-a deranjat. Se trezește și ea ...
Lia mă trezește de dimineață. Este puțin agitată, surprinzător pentru ea. Stă lângă mine să deschid ochii și mâinile ei calde îmi ating pieptul. - Vali? Vali?? Haide, deschide ochii ... hai Vali ...
Se aud bătăi puternice în ușă, sar în sus de pe covoraș. Lia se trezește în același timp cu mine. Ne uităm unul la altul. - Vă rugăm să deschideți! se aude o voce puternică pe hol. Nici nu știu ce să cred ...
Astăzi este ziua copilului. Încă serbez așa ceva, chiar dacă am 28. Da, în ultimii ani serbările s-au diminuat, de când am început să trăiesc singur au apărut griji de care trebuie să mă ocup ...
Mă simt zgâlțâit de umăr. Deschid ochii puțin, e prea multă lumină. Lia mă tot scutură. Ce s-o fi întâmplat? - Vali, trezește-te te rog. Vali? - Mmm ... - Ești treaz? Ești treaz. Știi să repari țevi ...
De-abia mă trezesc, mă simt obosit, trebuie să fie de la șanțul de ieri, sunt ieșit din formă. Lia a împăturit o păturică și stă pe ea, așezată pe mine, acolo jos. Încep să mârâi puțin, să știe că m-am trezit ...
Am adormit greu atunci, mă simțeam ciudat pentru ce avea să mi se întâmple a doua zi, părea ireal. Nu am putut discuta subiectul în seara aia, am așteptat o ocazie mai bună în ziua următoare ...
Nu mă pot mișca, am ochii întredeschiși, sunt treaz dar complet paralizat. Fac eforturi să mă urnesc, fără succes, este ca și cum sunt deconectat de la controlul corpului. Încerc să țip, să mă zbat ...
Simt aer proaspăt, mă întind fără să deschid ochii, prospețimea zorilor e deosebită. Nasul meu se atinge de ceva plăcut, trebuie să fie umărul Liei. Mă frec de el cu ochii închiși. Și mă întind în aceleași timp ...
Sunt luat în brațe ... vai! cât îmi doresc să mă sărute ... mâinile ei m-au cuprins de mijloc ... mă trag spre ea. Încerc să o ajung, vreau atât de mult să ne atingem ... să ne pupăm ... îmi lipsește vocea pentru a-i spune ...
Nu-mi plac zilele de luni. Nu coincid cu calendarul meu de activități. Toată lumea începe munca, și asta este bine, căci îmi bazez socotelile pe acest comportament. Dar uneori este rău, când începutul mă include și pe mine ...
Vali Grama
vali@valigrama.ro
✿ Despre Zile ✿ Comunitate ✿ Confidențialitatea datelor ✿