- Literatură erotică -

Ziua 4

Era marți, ziua a patra de când eram cu Lia. Dormisem tot pe covorașul ei din fața patului. O să ziceți că sunt nebun dar după ce m-a închiriat Mihaelei practic, m-am culcat pe preșulețul ei simțind că-l merit.
- Hei, trezește-te somnorosule, așa tare te-a obosit Mihaela ieri? Trebuia să-i iau trei sute deci, ha ha.

Lia mă tot căuta cu vârful piciorului pe deasupra pantalonilor. Încerca să calce pe ele, să le prindă cu talpa. Mă ridic în fund. Se apropie de mine mult și îmi dă cu degetul pe buze.
- Aici nu ai făcut nimic ieri?
Mormăi nemulțumit. Aș vrea să comentez ceva despre faptul că m-a închiriat și că acum mă mai și tachinează cu asta, dar nu pot chiar să mă plâng. Ea știe și tot insistă cu tachinatul.
- Trebuie să te antrenez pentru așa ceva, ca să-i aduci bani lui mami a ta.
Mă uit urât, mă enervează cum râde de mine. Dar nu am ce să răspund.

La masă avem omletă. Îmi vine să zic "atât s-a cumpărat din sutele de ieri" ca glumă, dar mă abțin. Lia m-a primit la ea în casă fiind mult mai înstărită ca mine, se poartă frumos și mă mai și trimite pe la altele văd, cum să zic ceva?
Este desculță în bucătărie. La masă se află un singur scaun. Văd așa, mă bag sub masă. Se așază să mănânce, aștept. Porția mea coboară după ce termină de mâncat. Își desface picioarele și se uită sub masă, unde eram eu.
- Dacă muști, pe preșul de la intrare te culc o săptămână, să te vadă toți vecinii. Și dezbrăcat!
Nu mă te tentează să încerc. Își coboară tălpile asupra omletei mele și calcă pe ea, își freacă tălpile pe rând. O rupe bucăți cu degetele. Cade și pe jos.
- Întâi mi le cureți apoi mănânci. Eu sunt șefa în casa asta.
Nimic care să mă deranjeze mai puțin, sunt un porc, știu. Profit de ocazie să o ling între degete, îmi place cum mișcă din ele, puțin gâdilată, și cum îmi strânge când și când limba. Când termin își lasă picioarele pe umerii mei cât mănânc. Pe alții i-ar deranja, dar cu Lia aveam o relație specială deja.
- Să nu lași resturi pe jos în bucătăria mea că nu știu ce-ți fac!
Nu-i las, oricum are podeaua mai curată decât am eu de obicei fața.
Se ridică de la masă, ies și eu afară, scot farfuria. Se uită cu luare aminte dacă chiar e curat, îmi place că nu glumește.
- Vreau să te duci înapoi.
Era curat, voia să mă vadă cum îi ling gresia, îi cam ghiceam gândurile. Mă cobor și încep să o fac într-un fel obscen dar nu o impresionează, stă serioasă, nu știu cum reușește să nu o umfle râsul. Nu scap de privirea ei până nu acopăr tot locul unde am mâncat.
- Ți-am zis că trebuie să te antrenez pentru asta, ha ha ha.
Îmi doresc să pot să mă plâng de ceva, să am ce comenta, dar nu am.

Mergem în sufragerie. Ne uităm la televizor. Vede elefanți care cară turiști, vrea și ea să meargă la fel. O plimb roată pe spate, în jurul mesei pe care am fost legat alaltăieri. Stă grecește aproape de ceafa mea. Încerc să merg fără să o răstorn. Mă oprește lângă un dulăpior din care scoate o cravașă. Și un căluș cu ham. Sunt convins că nu în partea de dinapoi, cam dedesubt pe centru, se bat caii, dar nu pot spune nimic, aici intervine călușul. O simt cum se distrează. Îmi aduc aminte de ce spunea ieri, că întotdeauna și-a dorit un bărbat cu care să facă orice vrea ea. Sper că e fericită, că eu sunt.

- Haide să ieșim afară, zice, vreau să mergem în parc, dar mă vei duce așa tot drumul.
Se dă jos, lăsăm echipamentul de echitație acasă, își ia portofelul cu ea și îmi sare în spate.
- Până după masă nu mă mai dau jos de aici, am luat bani, mâncăm afară.
O ajut să se urce pe umeri.
- Călușul nu-l luăm? zic să o întărât.
- Vrei, zice? dar nu mă impresionează, știu că nu e genul care să atragă atenția în public larg.

Mă chinui să ies cu ea pe umeri din apartament. Este ușoară, dar fiind înalt trebuie să mă las mult în jos ca să trec de ușă. Acum apucă și ea să vadă lucrurile de la înălțimea mea. Nu zice nimic dar e încântată ca un copil mic, o simt. Are tălpile goale, a ieșit desculță din casă. Mi le tot lipește de abdomen.
- Vreau o plimbare lungă, cea mai lungă, și nu mă dau jos de aiiici.. chicotește ca un copil.
Îi mângâi și eu picioarele, în timp ce mă rog să nu-i sparg capul de vreun neon după scara blocului. Stă la șase, coborâm pe scări, în lift nu e loc.
Pe lângă bloc mai dăm de câteva babe, pe care le salută întocmai ca copii, cu fluturat de mână și tot. Mă îndrept de spate, mă înalț, prin bloc coboram mai lăsat.

Mergem pe stradă, e bulevard principal, toată lumea întoarce capul după lungan și fata lui. Îi țin tălpile în palme, i le masez cu degetele, suficient de apăsat încât să nu o gâdile. O simt caldă rău în ceafă. Ne cunoșteam doar de patru zile, dar am trecut prin ceva lucruri împreună. Dar deși am trecut prin ele, nu îndrăznesc să mă gândesc la ce are acolo, nu încă, e prea devreme.

Trecem prin zona sălbatică a parcului. Mă ispitește încercând să-și bage vârful picioarelor în pantalonii mei și râde într-una. Eu am mâinile ocupate, o țin mai de sus să nu cadă de la atâta distracție și ea cu picioarele libere profită nestingherită și se strică de râs.

Se potolește când ieșim în alee. Oprim la vata de zahăr și cere una mare de tot din care reușește să aibă tot drumul, că dăm câteva ture de parc.
- Haide, încă o dată, încă una, mă înghiontește cu călcâiele în șolduri, să mai dăm o tură.

Asta mi-a plăcut din prima clipă la ea, că nu m-a întrebat niciodată dacă vreau, întotdeauna a fost sigură să ceară. Și să mă urc în mașina ei la 3 minute de la prima întâlnire, eu tip necunoscut (bine, vorbisem pe net înainte, dar nu extraordinar de mult), și să mă dezbrac când am ajuns acasă, și tot.

❀❃❁

Turele sunt lungi, durează cam o oră una, mă mir că nu a înțepenit în spatele meu. Eu sunt obișnuit cu mersul și căratul dar tot devine greu. Trebuie să oprim să mâncăm ceva, ne e foame la amândoi. Alegem o terasă mai retrasă deși oricum nu e lume, e marți azi. O depun pe scaun, e desculță, nu se poate da jos oriunde. În timpul mesei își odihnește tălpile pe scaunul meu, stăm față în față.
- O să te vadă lumea că nu-mi dai pace pe sub masă Lia.
- Păi de ce, fac ceva rău? Și oricum, nu e nimeni.
Dau din cap, ca și cum zic că degeaba vorbesc, se alintă într-una.

Terminăm servitul. Căluțul se parchează lângă scaunul ei și se lasă jos ca să se poată muta prințesa. O ospătăriță se uită de la distanță la scenă și nu știe dacă să admire sau să critice femeia de 40+ care este purtată pe umeri de un tip tânăr și înalt. Ne îndreptăm spre casă, e aproape după-amiază. Trecem prin zona sălbatică din nou.

Îmi dă pantalonii în jos cu călcâiele și îmi cere să mă opresc lângă un copac. Pune tălpile pe lateralele capului meu și începe să-l frece cu mișcări smucite.
- Nu vreau, te rog Lia, nu vreau.
Își continuă mișcarea ca și cum nu mă aude.
- Lia, te rog, nu vreau acum, nu vreau așa, haide, te rog, nu ...
- Nu mă interesează ce vrei, fii băiat bun și las-o pe mami să facă ce știe.

N-am avut mamă niciodată și nu văd în ea una. Când spune mami îmi atinge niște corzi pe care nu le am, e greu de explicat fenomenul. E ca și cum i-ai spune unui câine "pis pis". El înțelege că vorbești cu el, dar în același timp nu înțelege.
Are picioarele slabe, tari, le ține încleștate pe mine. După mișcări nu a făcut asta prea des, sunt mișcări smucite, de frustrarea privării de interacțiune. Continui să mă rog de ea că nu vreau, dar acum din alt motiv. La început nu voiam că nu era cazul, acum nu vreau ca să-i dau impresia că face ceva enorm pentru mine. Îi sărut o pulpă, cu mișcări tot smucite.
- Te rog, nu, ah, mami, îmi scăpa la un moment dat. Trebuie să se simtă cât mai bine, să creadă că face ceva extraordinar. A fost lipsită de interacții, garantat alți tipi nu au avut răbdare cu ea. Are mișcări tot mai necontrolate, tot mai frustrate. Mă simt trist pentru ea. Plonjez în sufletul ei.
- Aaaah maaaamii!? zic și mă eliberez.
La ea nu știu ce reverberații are cuvântul, mai ales că nu a avut niciodată copii, dar bănuiesc că e ca la mine, un simț venind de la un apendice pe care nu l-ai avut niciodată.
Tălpile ei îmi țin strâns organul, nu l-a înclinat spre înainte, m-a murdărit peste tot pe tricou, s-a grăbit să mă facă fericit. Încerc să stau astfel încât să nu vadă, nu vreau să se simtă prost.
- Lia mea, îți mulțumesc, așa nu am mai simțit niciodată, ești minunată, te iubesc. Nici n-ai idee ce mi-ai făcut acum, zic și îi pup în neștire pulpele.
Acolo sus pe umerii mei o simt de parcă ar fi avut ea orgasmul. Încep să fiu foarte trist pentru ea, oare cât de nefericită a fost până acum? Îi cer să se țină de copac puțin, ca să-i sărut picioarele minunate. Am impresia că plânge.

E vreo 4 ceasul, orele amiezii. Mergem spre casă. În holul blocului îmi cere să o las jos, pășește așa desculță pe culoar, spre lift. Nu mai este copil, a devenit chiar matură.
- Tipule trebuie să vorbim, îmi spune în lift. Trebuie să vorbim ceva, când ajungem.
Mă uit contrariat, nu înțeleg de unde neutralitatea. Liftul ne lasă la palier, îl părăsim, intrăm în casă. Ușa rămâne larg deschisă.
- Vino în baie, spune.

Baia era imediat pe dreapta cum intrai. Din ea vedeam ușa de la intrare dată de perete.
- Uite, ești un tip ok, foarte ok, și îmi pare rău pentru tine, chiar îmi pare. Dar nu pot avea o relație cu tine, nu o relație de care crezi tu. Nu putem fi "prieteni".
Mă uitam la ea foarte nedumerit, din ce spunea simțeam că nu despre mine e vorba, nu eu făcusem ceva, era despre ea, eram chiar contrariat.
- Eu am... anumite particularități. Sunt destul de deșteaptă ca să-mi dau seama de ce nu stau tipii cu mine, dar nu am ce face. Nu mă pot schimba.
Nu înțelegeam nimic, a fost foarte ok cu mine până acum, cu tot ce a fost între noi.
- Tu acum nu înțelegi, că suntem la început. Mai târziu când vei înțelege, ai să pleci ca toți ceilalți. Deși recunosc, cu tine am ajuns mai departe decât cu alții.
Se tot exprima în dodii, nu îmi era clar nimic.

Ia de pe mașina de spălat o curea, se apropie încet de mine și mă lovește. Mă doare grozav.
- Ușa este deschisă, la fel și portbagajul unde este bicicleta ta. Când este prea mult poți pleca.

Mai aterizează o lovitură. Nu sunt rezistent la durere, nu-mi place deloc. Mă fac ghem, continuă să mă lovească. Strâng din buze cât pot, să nu scot nici un sunet, dar sufăr teribil, ochii varsă râuri râuri. Nu pot pleca, mă agăț cu disperare de picioarele ei, timp în care mă plesnește cu îndârjire, să mă facă să plec. Nu pot pleca de lângă așa femeie.
De la lovituri am făcut pe mine imediat, a dat cu toată puterea, durerea e ceva cu care nu am mai avut de a face până acum, nu am nici o obișnuință. Văzând că nu mă dau dezlipit de pe picioarele ei de care mă încleștam cu toată puterea șantierelor pe care am lucrat, la un moment dat se oprește.
- Ai făcut pe tine, mi-ai udat gresia?! Vreau să-ți văd fața că se tăvălește în ce ai făcut, porcule! Dă-te jos de pe picioarele mele! Mă conformez, măcar nu mă mai bate. O iau roată prin baia mică, cu obrajii târșiți pe jos. Pentru mine și podeaua din baia ei e mai bună ca mine, că e a ei, a celei la care țin.

De pe hol se aude un glas.
- Nu e nimic doamna Mariana, nu s-a întâmplat nimic stați liniștită, mulțumesc, sunt cu prietenul meu, am fost puțin supărată pe el, nici n-am observat că am lăsat ușa deschisă, strigă Lia din baie.
Se duce să o închidă și se întoarce, deloc convinsă că nu vreau să plec. Mă doare mai tare ca bătaia primită că a spus fără să creadă, că e cu prietenul ei. Dar nu sunt genul care să livreze promisiuni sau asigurări.
- Dă-ți jos tricoul să văd ce am făcut. Și pantalonii. Aruncă-le la ghenă, vezi să nu te vadă cineva, mergi repede.

Mă doare să le arunc, sunt hainele mele, dar nu e momentul să țin la ele mai mult decât la cuvântul ei. Rămas bun hăinuțe credincioase, îmi pare rău, ați fost haine bune, iertați-mă vă rog.
Mă întorc în casă, printre lacrimile mele este și una pentru haine, respect lucrurile care mă susțin, m-au slujit cu credință.
I-au mai trecut nervii că nu am vrut să plec dar nu și îndoielile, acestea presimt că nu vor trece prea curând. Îmi aruncă o pereche de pantaloni scurți și un tricou de-al ei. Sunt cu câteva numere mai mici decât trebuie. Mă inspectează în timp ce mă îmbrac, sunt numai urme de curea.

- Mâine mergem la ștrand, ai fost vreodată? și vocea ei e puțin mai tristă decât de obicei. Bleaga își închipuie că o să o dezamăgesc că am eu urme de curea pe mine.
- La ștrand? nu, n-am fost niciodată. Am fost la mare când eram mic, atât.
- Vom merge mâine.
- Lia, ai admis doamnei Ildiko că am o problemă de comunicare, și ați zis toate că e ok să spun ce gândesc, încep eu.
- Așa?
- Mi se pare ciudat să o zic, dar vreau să știi că dacă mă vede lumea cu urme pe mine, de la prietena mea, eu mă simt mândru cu asta. Mai ales dacă sunt urme serioase, nu prosteli. Așa sunt eu.
A rămas blocată, nu a reacționat în nici un fel.
- Îmi pare rău dacă sună ciudat, de aia nu prea zic lucruri, de aia nu-mi prea place să le exprim. Să zici cuvinte e ușor.
- Și mai vreau să știi că sunt super fericit că dorm pe covorașul pe care calci tu când te dai jos din pat. Ca să nu crezi că am acceptat-o așa, de început, sau ca joacă. Eu mi-am dorit să-mi ceri tu să o fac, dar te-am înțeles că nu ai putut, că nu ne cunoșteam.
- Îmi pare rău Lia, nu-mi place să vorbesc de sentimentele mele, nu am să o mai fac. Am vrut să spun doar aceste lucruri, ca să nu crezi că ce se întâmplă e o întâmplare.
- Da.. zice Lia încă cu neîncredere, o să vedem, dar o să spui tot pe viitor, bine că ai zis, de acum te întreb întotdeauna.
- Ia vino încoace lângă toaletă, spune-mi ce gândești când îți cer să pupi capacul pe care mă așez eu?
- Pff, ce pot să gândesc decât că pentru tine îl pup imediat? zic și mă reped la el.
- Haide să lăsăm asta, mă trage deoparte după o pauză scurtă de gândire, în care pupasem deja locurile pe care veneau picioarele când stătea pe el. Lasă-l în pace, pleacă de acolo, zice și trage apa ca să mă alunge de la a mai fi cu fața lângă el.
Era puțin descumpănită, ea ce credea când s-a întâlnit cu un tip, că a dat de un copil, de un manechin? Mie când îmi place de cineva, îmi place cu toate câte are.

În sufragerie își reia controlul, devine cea de obicei.
- Lia, cu ce haine merg mâine la ștrand, cele pe care mi le-ai dat sunt mult prea mici?
- Ha, așa este, haide cu mine repede până nu se face prea târziu.

Coborâm la Mihaela?
- Ia-mi băiatul Mihaela și dezbracă-l te rog, dă-i ceva mai apropiat de mărimea lui.
Intrăm înăuntru, Mihaela era într-un halat de baie desfăcut. Niciunii din noi nu zicem nimic afară de băiatul meu, care băiat fiind, devine interesat. Era mare acolo, bogată în păr și țesut gras.
Lia îmi trage pantalonii jos și mă expune.
- Pe aceștia îi iau eu, nu-ți mai trebuie.
- Poți să-mi îmbrățișezi băiatul, Mihaela, azi a fost foarte cuminte, merită luat în brațe.
Gagica se apropie de mine, este o tipă bine făcută, avem cam aceeași înălțime. Îmi scăpa un ah când intră, era caldă și bună. Mă ia după gât, stă lipită de mine.
- Mă bucur că ai venit înăuntru băiat frumos, e bine înăuntru, pe hol te vede lumea în hainele Liei.
- Haide, dă-ți drumul acum, spune ce îți dorești.
Lia vorbește pentru mine.
- Dorește un pantalon scurt și un tricou de mers la ștrand.

Iese din mine și se duce după haine. Alegem un pantalon destul de normal și un tricou cu o croială cam feminină. Le probez, sunt bune.
Presupun că vom pleca, dar Lia mă oprește.
- Mai rămânem puțin la Mihaela, Vali, vreau să mai vorbesc cu ea, ca între fete.
Hainele le-am probat în hol, mergem în camera cu sute de lenjerii.
Lia mă pune pe patul tipei, cu capul spre în afară. Îmi ia ochelarii și se așază pe unicul fotoliu din cameră.
- Stai pe pat Mihaela, acolo pe margine, voi lua eu fotoliul.

Este foarte udă și foarte grea, mă ține presat și mă sufocă. Lia o întreține pe Mihaela și amândouă râd și povestesc nimicuri, ca între fete. De entuziasmul discuției, Mihaela se tot foiește în locul în care stă, ba înainte ba înapoi.
La un moment dat se satură de discuții, au discutat cu entuziasm, Mihaela este epuizată. Îi mulțumim pentru haine și ne ridicăm să plecăm.

Lia îmi arată trei sute și râde la mine pe hol, când așteptăm liftul. Mă fac că nu văd, dar îmi bagă hârtiile sub ochi și mă prinde de el, mă zgâlțâie.
- Ți-am zis că e mai mult când îl bagă? Ți-ai zis.
Oftez.

În apartament era deja seara spre noapte. Mâncăm. Mergem la culcare.
- Nu ți-am cerut să dormi pe jos pentru că nu asta mă interesează mai târziu, zice Lia. Mai târziu vei dormi în pat cu mine și nu îți va plăcea, nu îți va plăcea nici un pic, dar acum este prea devreme pentru asta. Pentru început poți să dormi acolo, până te obișnuiești cu mine.
Prind curaj și îi zic pe un ton de copil rugător:
- Lia mea, dacă te rog frumos, îmi dai voie să te pup de noapte bună, că am fost cuminte azi, ai văzut ...
- Bine, ai dreptul, dar doar puțin, zice și își coboară talpa din pat pe mine, unde stăteam.
- Gata, spune după ce mi-a atins buzele doar o secundă, este chiar prea mult.

- Literatură erotică -