Pagina principală ➢ Ziua 5
Cuprins

Ziua 5

În 3.840 de cuvinte


Reflecții în noapte

-

Ești un prost

-

Călcâiele ei

-

Arăți ca scos din bordel

-

O doamnă foarte elegantă

-

La ștrand

-

Fantezii suprarealiste

Nu am dormit mai deloc în acea seară. Ori aveam febră de la bătaia primită ori mai degrabă mai era ceva, că stăteam în pat, mă rog, pe covoraș, și nu mă linișteam deloc cu trecerea timpului. În liniștea camerei, în întunericul nopții, îmi simt inima și gândurile pulsând.


"Eu am ... anumite particularități" ... "am ... particularități" ... "particularități". Despre ce particularități vorbește, și am dat oare de ele până acum? Am mai avut câteva relații, nu este prima, dar nu știu multe despre femei, pe lângă toate am stat puțin. În trecut nu mi-a plăcut că erau tare nehotărâte, țin minte de una căreia i-au plăcut pozele mele cu cortul pe meleaguri puțin umblate și mi-a oferit numărul ei, să ne scriem mai direct decât prin mesaje scrisoare. Am fost super încântat că e mai deschisă ca restul, care nu comunică prin mesagerie directă decât după cine știe cât timp, dar am realizat repede că așteaptă să conduc eu discuțiile. Și am lăsat-o baltă evident.

Nu pot să hotărăsc pe nimeni să fie cu mine, cine dorește trebuie să aleagă pentru ea, trebuie să facă mișcări proprii. Asta îmi place la Lia, este vie, știe exact ce vrea, nu trag de ea cu absolut nimic, totul alege singură. Dar de ce dă înapoi acum, de ce este așa nesigură de ea oare? Cum adică "am să plec ca toți ceilalți"? Că nu pare lipsită de optimism, pare că vorbește din lucruri știute? Ce anume știe?

Adevărul este că în trecut am plecat repejor de pe lângă partenere, nu cred că sunt tipi care au renunțat vreodată mai repede ca mine la cineva, sunt convins că sunt cap de listă în privința asta. Am zero toleranță la unele lucruri, pare dur dar nu văd sensul de a accepta compromisuri, de a accepta ceva după locul doi, ce să fac cu asta, la ce bun?

De asta nu pot să-i ofer nici un fel de asigurări despre ce voi face pe viitor sau ce va fi.

"Tu acum nu înțelegi, suntem la început" ... "nu înțelegi" ... "nu înțelegi"

Da, nu înțeleg. Pare că ascunde lucruri care nu există, pare că se teme de fapte care nu se vor întâmpla. Cum adică "atunci când voi înțelege, voi pleca ca ceilalți"? Păi tu ce vei face Lia, vei accepta să pierzi doar că așa este corect? Dacă nu vei lupta pentru tine, da, voi pleca, când te vei lăsa pe locul doi pentru mine vei fi gata, este ceea ce te face să fii atât de specială pentru mine, că ești pe prima poziție, este lucrul pentru care mă interesezi.

Să fii cu mine înseamnă să mă împingi până la capăt, sunt bărbat viu, am nevoie să îmi ating limitele, fac parte din mine. Sper ca tu să fii altfel ca cele de dinaintea ta și să reușești, îmi placi, dar nu pot arbitra lucruri în favoarea nimănui, eu țin doar cu cine câștigă.


Un alt lucru care mă obsedează, afară de anticiparea viitorului relației mele cu Lia, este să înțeleg de ce nu o deranjează să mă împartă, și cu Mihaela chiar. Când mi-a cerut să-i sărut prietenele pe tălpi am luat-o ca pe o provocare, sau ca pe un test mai degrabă, să vadă dacă am încrederea în ea. Dar în seara asta a făcut practic să-mi fie introdus în Mihaela, când mi-a înlăturat pantalonii în hol și i-a cerut să mă îmbrățișeze, știa clar că aia fiind și în halat desfăcut, o să intre în el imediat. De ce a făcut așa ceva? Că nu părea excitată în vreun fel de acțiune? Și nu cred că este vorba de bani, ca să-i ia cele trei sute? Și clar nu e Lia datoare celei care-mi vorbește cu "băiat frumos", ca să zic că a făcut-o din obligație. Mai degrabă Mihaela e datoare moral la Lia cu ceva.

Că a poftit-o să stea pe mine pot să mai înțeleg, pot fi mai multe rațiuni, dar introdusul este ceva personal, e însăși esența dintre parteneri. Nu pot înțelege. Nu că mă deranjează, este vorba de ceva fizic la o adică, eu tot cu Lia sunt în gând, chiar sunt fidel. Nu e ca și cum îmi cere să o iubesc, a lăsat-o să se joace cu mine doar. Pentru unul care are ce am eu, are sens.

Este bizar că a lăsat pe altcineva înaintea ei cu atâta neutralitate, ca și cum ea nu există, asta nu înțeleg. Acum adevărul este că nici eu nu mă gândesc încă să o fac cu ea, mi se pare fără respect să gândesc așa. Afară de faptul că mi-a dat voie să-i sărut tălpile, mai departe nu am ajuns. Și pulpele, emoțional, azi în parc, că a fost un moment mai deosebit, altfel nu mă apropiam.

Știu ce o să spuneți, că ea a făcut cu mine mai mult de atât. Da, dar a făcut ea spre mine, nu eu spre ea, e diferență. Eu spre ea sunt încă în faza de a o ruga să mă lase să-i ating tălpile cu buzele, dacă permite.

❦✿❁

Afară se luminează. Lia se dă jos din pat și mă calcă pe față. Doamne cât îi iubesc tălpile, sunt mici, finuțe, și ea e mărunțică. Iubesc atât de mult să fiu cu ea și să se poarte astfel. Nu sunt un tip musculos sau masiv, sunt alții mai voluminoși ca mine, nu sunt eu cel mai mare, dar sunt printre cei mai dinamici, cei mai turbați. Față de mine, ca bărbat, ți se pare că n-ai picioare și mâini, când am chef să mă arăt. Iuțeala este unul dintre zeii mei. Că mai fac exerciții pe șantier, demonstrații, de distracție, zbor în sus pe scări cărând greutăți, dărâm ziduri cu umărul când avem demolări, zvârl cu saci de ciment, și dau sprinturi ca nimeni altul, sportul a fost mereu în inima mea. Jandarmi am văzut mai mari ca mine, dar sunt tipi ridicol de greoi, ăia dacă se împiedică acolo rămân.


- De ce nu dormi Vali, te-am auzit toată noaptea cum respiri, era limpede că ești treaz și te gândești la ceva. Te gândești la ce am vorbit ieri?

Dar nu pot spune nimic, că talpa ei îmi stă pe buze.

Vede că nu zic nimic, pleacă după mine nu înainte să-mi calce bărbăția cu piciorul. Este tare, cum este de cinci zile în preajma ei.

- Ia ridică-te și dezbracă-te repede, zice și aprinde lumina în dormitor, afară este încă devreme.

- Vreau să te văd gol.

Sunt îmbrăcat în pijamale de ale ei, care îmi vin ca și haine scurte, am un metru nouăzeci desculț. Mă dezbrac. Pune mâna pe mine, sunt plin de urme de curea, mă pipăie peste tot.

- Doare?

- Da.

- Bun. Pune-te în genunchi prostule.

Mă uit contrariat în timp ce mă pun, cuvântul fără context este neașteptat.

- Ești un prost, trebuia să pleci când era ușa deschisă. Ai idee ce o să se întâmple de acum cu tine?

Îmi țugui buzele ca o maimuță care se face că rezolvă o problemă prea grea, îmi rotesc ochii în cap cu seriozitate apoi, să caut, nu găsesc nimic. O văd pe ea, pe mine în genunchi, relația noastră.

- O să fiu fericit!


Dintotdeauna palmele femeilor m-au durut într-un fel anume, de când eram în grădiniță și în școala primară, și mai luam câte una. Era cam toată interacțiunea fizică de care aveam parte de la o femeie, cam toată mângâierea. Doare, palmele dor, pe față dor. Date cu putere aduc și alte semnificații, din vremuri de demult. Din vremurile când eram mic și slab, și cineva mai interacționa cu mine. Căci vă spun, pe tipul față de care și jandarmii sunt prudenți, femeile nu se grăbesc să pună mâna. Nu mai pune nimeni mâna pe tine când ai doi metri fără o palmă, și mergi mai repede decât aleargă alții.


Lia îmi lipește o palmă pe față de îmi țiuie tot capul! nici nu știu dacă să mă gândesc că a pățit ea ceva la mână sau eu la cap! Mă ia cu amețeală.

- Nu o să fii fericit prostule, zice ea aproape plângând, nu o să fim deloc fericiți. Nu ai idee ce ai făcut.

Mă calcă în picioare cu călcâiele, este nervoasă rău, izbucnește în lacrimi de nervi în timp ce îmi tot cară călcâie peste tot.

- Nu o să fim! nu o să fim! repetă plângând. Nu înțelegi nimic, ești un prost!

Un călcâi mă nimerește în ochi, văd steluțe luminoase, nu se mai uită unde lovește. Mă sperii, îmi acopăr fața cu mâinile, mă lovește teribil în ouă de-mi taie respirația. Hohotește de-a binelea cu plânsul, realizez că trece prin ceva aparte. Murmură cuvinte pe care nu le înțeleg în timp ce continuă să mă joace în picioare. Încerc să-mi apăr ouăle, mă lovește în burtă cu vârful piciorului, am prea mulți mușchi acolo ca să facă ea ceva, o las, se descarcă. Sunt răvășit complet. Ochiul se va umfla sigur, că îl simt. Bine că mai văd cu el. Testiculele mă dor grozav și ele, încerc să mă adun, dar mă doare de mă rupe. Așa bătut n-am fost niciodată.

Se adună și ea din starea în care se află, deși este încă emoțională, că o aud cum își trage nasul. Se îndreaptă spre bucătărie, fac eforturi să mă ridic de jos și să merg în spatele ei, în ciuda coițelor lovite de călcâiele ei, care îmi țin fiecare mișcare ca niște cuțite.


Am o voce de motan bolnav. Mă pun în genunchi la masa ei, lângă ea, stă pe scaun să-și revină. Îmi pun antebrațele pe masă, pentru mine nu este înaltă.

- Iubita mea, prințesa mea, de ce să nu fim? Știu că e prea devreme să zic că te iubesc, dar eu țin la tine, te plac, te vreau, care este problema pentru care să nu fim fericiți? De ce crezi tu așa sigur că nu va merge?

- Tipule, dacă vreau să-ți fac asta în fiecare zi, mai stai cu mine?

- Dacă doar despre asta vorbim, pentru așa ceva nu te pot părăsi, am alte criterii de care țin cont. Eu nu aș vrea să mă bați așa, mă doare și pe mine, dar strict pentru asta nu te pot părăsi, am zis, am alte considerente despre care nu vorbesc, nu le poți anticipa, nu-ți bate capul.

- Și ai fi fericit sau nefericit lângă mine în condițiile astea?

- Ei, fericit nu cum să fiu dacă îmi pisezi așa coițele, fericit nu poate fi nimeni cu asta, dar nu e singurul lucru care contează.

O simt că tăinuiește niște lucruri adânci, dar nu este momentul să desfacem.

- Uite Lia, haide să facem ceva, am o propunere. Ai văzut că eu te plac, și ai spus și tu că ai ajuns cu mine mai departe decât cu alții, mulțumesc pentru considerație, cu ocazia asta.

- Da, așa este, continuă.

- Îți propun, și vocea mea încearcă să-și găsească puțin apropierea de normal, îți propun același lucru pe care mi l-a propus mie doamna Ildiko, duminică.

- Da, a spus că tu să spui ce gândești și răspunderea o asumăm noi.

- Ei, cu voia ta îți propun să facem la fel în cazul tău. Că pari a avea în fapte reținerea pe care o am eu în vorbe. Tu faci, și eu răspund pentru ce faci, îmi asum. Te întreb cum am fost întrebat și eu de voi, așa crezi că poți?

- Vali dar este altceva, nu realizezi, una este să gândești și alta să faci.

- Ai gândit că să mă calci în picioare, ai făcut-o, ți s-a întâmplat ceva, am zis ceva? Uite cum mi se umflă ochiul, și se va mai umfla. Am zis eu ceva? Că ai spus că ai mai avut și pe alții înainte, poți să te raportezi.

Este puțin descumpănită, dar argumentul e bun. Trece prin ce am trecut eu cu spusul, are aceeași problemă.

- Și mie mi-a fost greu să accept să zic ce gândesc pur și simplu, și încă am rețineri, dar o fac, pentru că m-ai încurajat tu să o fac, și pentru că mă susții să o fac, că nu sunt urmări dacă zic o tâmpenie, e unul dintre lucrurile pe care le iubesc la tine, că pot să zic prostii și să fie în regulă. Haide să facem la fel și despre tine, acceptă ideea, fă ce simți când îți vine, și uită să-ți faci alte griji. O să-ți pară greu la început dar o să te descurci, cum încep și eu să mă descurc.

- Uite, ca să sparg gheața, vreau să mă bați mereu și să nu mă fuți niciodată, zic amuzat de idee. Ce zici?

Se uită surprinsă la mine, ca atinsă într-un punct sensibil.

- Da ... am să-ți fac lucruri după cum îmi vine ... e cum ai spus tu cu tine și exprimarea ... Răspunzi pentru asta! zice și își recapătă zâmbetul.

❁✿

Mâncăm. Azi, acum, în momentul ăsta, nu are chef de jocuri, îmi cere să aduc un scaun din camera de zi și pentru mine. Aduc, mă pun lângă ea, mă uit cum mănâncă. Ochiul meu se umflă pe moment ce trece, zici că am fost la box. Nu îmi e frică de edem, e o chestie temporară. Mi se mai întâmplă jos asta, la scală mai mică, când stă prea mult timp activă, sunt învățat.


- Ar trebui să te duc întâi la doctor și apoi la ștrand, dar nu ai haine. O cunosc pe doctoriță dar tot mi-e jenă să mergi în hainele astea, arăți ca scos din bordel, sunt de femeie, se vede după croială. Voiam să mergem întâi la ștrand și apoi la cumpărături, dar vom face invers.

Are vocea unui fel de mamă, că vorbește de parcă sunt al ei, nu zici că sunt tipul cu care se joacă de câteva zile. Pe mine nu mă deranjează itinerariul, dar nu consider că este necesar doctorul. Tot încerc să formulez ceva, care să meargă pe un ton moale, dar nu prea găsesc.

Vine din dormitor în fustă scurtă și elegantă, și cămașă. Își ia pantofii cu toc. Mă reped să o ajut, să nu se aplece, nu mă lasă.

- Nu acum, altă dată, haide, să mergem.


Pe stradă se uită toți curioșii la ochiul meu, fiind lovit de câteva ore e umflat bine. Mai rotesc și eu brațul în umăr într-un fel anume, cunoscut de bărbați, și curioșii își mută privirea. Dar apar mereu alții.

Oprim la primul magazin de haine întâlnit.

- Nu cumpăr de aici de obicei, nu cunosc pe nimeni.

- Ce anume doriți, întreabă vânzătoarea, ooo, dar ce ați pățit domnul, nu vă supărați că întreb, v-a bătut cineva?

- Nu doamnă nu m-a bătut nimeni, he he, eu sunt cel care a câștigat, să îl vedeți pe cel care a pierdut cum arată ...

- Ce haine de bărbați aveți, ceva normal și ieftin, pantalon tricou, că astea după mine nu sunt bărbătești.

Când aude vânzătoarea așa, presupune că a fost triunghi amoros și nu mai discută chestiunea, aduce niște haine. Aleg ceva simplu, mi se oferă să le probez după o draperie, mă schimb în ele. Pe cele ale Mihaelei, Lia le lasă vânzătoarei, se scuză că mergem la doctor și nu le putem lua cu noi.

- Cabinetul e aproape, imediat ajungem, zice Lia.

- Știi că sunt în regulă, da?

- Da, dar vreau să te vadă Ruxandra, e doctorița mea.

Intrăm în clinică, alți curioși și pe acolo. Lia mă trage de braț după ea. Mă duce la ușa cabinetului, bate, bagă capul, deschide ușa, mă trage înăuntru, închide.

- Doamna Ruxandra, vă rog frumos să vă uitați la el peste tot, zice Lia și mă dezbracă cu mișcări repezite. Uitați-vă și aici, că l-am lovit rău, zice și mă atinge acolo, încă mă dor.

- Ai răbdare Lia, să mă uit întâi la ochi, acolo arată mai rău.


Doctorița este o doamnă foarte elegantă, și pare bine pregătită. Se apropie încet și începe să-mi palpeze cu degetele toată zona ochiului. Mă doare, dar nu extraordinar.


- Cu ce a fost lovit?

- Cu ... călcâiul.

- Lio, nu cred ca e nimic dar trebuie să meargă la poză dacă cu călcâiul a fost lovit. Ai sărit pe el sau l-ai atins la orizontală, gen în pat?

Este evident că am fost bătut, am multe semne.

- Am ... sărit.

- Merge clar la raze, nu discutăm.

Mă caută pe restul corpului, unde am numai urme de curea.

- Mda, excoriații minore, pot să-ți dau o cremă dacă vrei, deși voi nu prea vă dați.

- Așa este, nu mă dau.

- Trebuie să mă uit și jos, o să doară puțin. Lia, l-ai călcat cu piciorul când era culcat?

- Da.

- Trebuie să te controlez să nu ai vreo ruptură de țesut, vreo întindere, va durea când te ating, ruptură sau nu, că ești proaspăt lovit.

Îi simt mâinile cum îmi cuprind bilele între degete și le plimbă între ele, e inconfortabil, încă doare. După câteva minute se oprește.

- Nu cred că ai nici o ruptură, dar nu pot ști cu siguranță. Ai să-ți faci același control azi, măcar de două ori, după prânz și spre seară, dacă durerea nu scade sau apare alta, vii de urgență la cabinet, este deschis până seara.


Mergem la raze, aici trebuie să așteptăm, stăm pe scaun unul lângă altul. Îmi fac curaj și mă reped cu gura spre mâna ei, o ține pe picior.

Tresare

- Iartă-mă Lia, nu am vrut să te supăr, nu vreau să te ating fără să-ți cer voie, astăzi a fost o excepție, de circumstanțe speciale.

Simt că nu e în regulă să o ating, în ciuda bunătății și deschiderii ei, de aceea îmi și cer scuze.

- Nu vreau să crezi că gândesc doamne ferește ceva rău de ce a fost azi-dimineață, poți să-mi faci orice vrei tu.

- E în regulă Vali, nu-i nimic ... spune cu greutate Lia.


O fată drăguță iese afară și mă poftește să intru. Mi se face radiografia, mergem cu ea înapoi la doamna doctor Ruxandra.

- Da, nu e nimic ... nu văd nici o fractură ... osul zigomatic e întreg ... sfenoidul e bun ... rebordul orbital arată bine ... ești în regulă. Îți voi da câte ceva pentru edem și echimoza periorbitală pe care le ai, și ceva cu scop profilactic, pentru lucrurile pe care nu le ai - adică să nu apară complicații.

Mulțumim doamnei doctor, Lia pune tratamentele în geantă și plecăm. Ne îndreptăm spre ștrand.

❁❀

Lia pare schimbată, după bătaia și înțelegerea de astăzi. Să fiu sincer, credeam că vrea să mergem la ștrand ca să vadă lumea că și-a bătut iubitul, pare naiv dar așa mi-am închipuit. Acum nu mai pare la fel.

Facem rost de un prosop mare și ne ducem într-un loc mai ferit, pe iarbă. Se așază jos pe prosop, în fund, și se lasă puțin pe spate, se sprijină în mâni.

Mă așez grecește în fața picioarelor ei și zâmbesc, încerc să nu trag cu ochiul într-acolo. Sesizează și își așază fusta.

- Poftim, te poți uita, m-am acoperit. Descalță-mă.

Îi descalț cu atenție încălțările. O simt că vrea să spună ceva.

- Dacă ți-aș spune ... Vali ... că nu o să mă atingi niciodată mai sus de laba piciorului ... ce ai spune?

- Aș spune că merit, hi hi hi.

Încearcă să mă lovească cu călcâiul acolo, dar am picioarele încrucișate, nu reușește.

- Eu vorbesc serios blegule. Nu suport să fiu atinsă, cum o să stai cu mine așa?

- Păi o să stau fără să te ating, firește.

Nu crede ce spun, crede că glumesc, crede că cred că glumește.

- Nu înțeleg de ce îți bați atâta capul, Lia. Când m-ai atins în parc ieri, a fost cel mai grozav lucru care mi s-a întâmplat, și tu mă întrebi acum cum o să stau?

- O să vrei și altceva Vali, ceva ce nu îți voi da, acum spui așa că încă nu ne cunoaștem, te vei schimba.

- Faci foarte multe lucruri pentru mine, Lia, ai idee câte faci? Și tot îți faci griji?

- Păi nu pot să te mint, nu vom face niciodată sex, nu se poate.

- Mie mi-ar plăcea o parteneră care să-mi ceară așa ceva.

- Da, în fanteziile tale știu, fantezii suprarealiste, în care femeia îți fură bărbăția și te folosește, și ție îți place exact așa, dar noi suntem în viața reală.

- Și de ce nu putem să trăim ce ne dorim, cine ne oprește? Hai să jucăm jocul în care cheia de la bărbăția mea e la tine, ce zici de asta? Chiar tu ai zis că-mi place așa, unde e problema?

Lia cade pe gânduri.

- Îi pui cheie și o ții la tine, când vrei să descui atunci o faci, e destul de bine zic eu. Fără cheie nu pot pleca de lângă tine ... se rezolvă toate aspectele, ai și siguranță pe viitor, și ce dorești acum, și ce-mi place mie.

Își revine din chibzuit.

- Ești un bleguț, nu merge așa, ce spui tu este un prizonierat, o silnicie, merge ca o joacă dar nu ca ceva real. Oamenii nu pot trai așa, ești încă mic.

- Păi și tu ce ai vrea să fac altceva, să renunț la ea ar ajuta cu ceva, te-ai simți mai bine? zic cu îndoială, că îmi dau seama de răspuns.

- Firește că nu. Ar fi chiar mai inefectiv ca încuiatul.

Nu reușim să atingem problema.


- Lia, nu înțeleg de ce o femeie așa frumoasă și grozavă ca tine, trebuie, sau mai trebuie să-și facă griji despre relații? Tu ai idee pe câte am refuzat până acum? Așa sărac cât sunt, am ales numai ce mi-am dorit, și asta înseamnă o listă lungă de refuzate. Dacă te aleg pe tine, o fac dintr-un motiv, și anume acela că ești ceea ce caut ...

- Mă cunoști de cinci zile, așa pare totul la început, mai târziu vei spune că nu ți-ai dat seama, că nu ai văzut ...

- Uite, ești băiat finuț și încerci să mă liniștești cu unele privințe, dar nu pot, tot o să mai am dileme, nu-mi trece ușor. Haide să mergem acasă, că se face târziu.

Trebuia să fi mers și la cumpărături, că eram la ea de cinci zile și nu mai aveam nici hainele cu care venisem, dar se făcuse prea târziu deja, nu mai era chef, de la ștrand am mers direct acasă.

Cuprins

01.06.2021

Vali Grama

Pagina principală ➢ Ziua 5