- Literatură erotică -

Ziua 6

Sunt dimineți când mă scol mai jucăuș ca în altele. Eram relaxat, era joi, deci se apropia sfârșitul de săptămână, nu că munceam în perioada aia, stăteam numai după prințesa mea. Contează și cât mănânc, și cum dorm, nu știu, sunt mai mulți factori. Nu sunt la fel în fiecare zi, am momente când sunt obsedat la tot pasul, și momente când nu-mi pasă. Și între ele nu e o linie, e un copac de linii.

Visasem că eram în patul Liei, că mă rugam de ea să mă atingă cu tălpile, dar nu aveam niciun control, doar mă rugam, nu am putere în astfel de vise. Din ele mă trezesc cu anumite dorințe care afară de rarele perioade când sunt cu cineva, rămân așa, neîndeplinite. Doar mă rog și îmi doresc, dar nu obțin.

❧❀❧

Mă trezesc primul, mă ridic în fund, îmi sticlesc ochii. Azi, acum, aveam pe cineva, eram cu cineva. Lia nu dormea, dar stătea în pat. Pun mâinile pe marginea patului.
- Lia, vreau să te ling. Vreau să mă pui să te ling. Vreau să nu pot să te ling când mă pui să te ling. Vreau să te implor să-mi dai voie, dar să nu vrei. Și vreau să râzi de mine că sunt așa disperat să te rog să-mi dai voie să te ling.
Îmi luceau ochii când spuneam asta, știam că este în regulă să zic ce gândesc, doar am avut discuții serioase în această privință. Uneori sunt disperat cu chestia asta cu linsul, rugatul și refuzatul, nu știu să o explic.
Lia deschide ochii, îi ținea închiși.
- Bine. Pe noptieră este un ghem de sfoară. Trece ghemul pe sub pat, în lung, și dă-mi-l în mână, un capăt la mine un capăt la celălalt cap al patului.
Mă execut.
- Du-te unde am picioarele și leagă-ți sfoară cu laț, de cuc, sub cap.
- Am legat.
- Pune limba pe talpa mea.
- Am pus.
Lia, care voia să mai doarmă, înfășoară cu o mână sfoara pe după piciorul patului, și o scurtează până când simte că nu o mai ating pe tălpi.

- Acum vreau să te simt cum te întinzi după tălpile mele cu limba, vreau să te aud cum te chinui să ajungi. Vreau să simt cum te doare cucul când tragi, mormăie ea cu ochii înapoi închiși.
Sfoara era tare, nu puteam nici să o întind, nici să o rup. Eram disperat să ajung la ea, când și când mai mișca piciorul și reușeam un vârf de limbă răzleț pe degetul mare. Dar îl mișca repede, nu mă lăsa să-l am.
"Te rog prințesa mea, te roog, dă-mi voie să-ți ating degetul, numai puțin, te rooog, întinde-l înapoi, haide, dă-mi voie, puțiiin, te roooog" îmi plângea mintea. Am momente când sunt disperat. Nu mă rugam de ea cu voce tare, că poate voia să ațipească, și oricum mă simțeam mai chinuit așa, rugându-mă în gând. Uneori îmi place să mă chinui, să sufăr, să nu obțin.
Să fiu legat de cuc la capătul patului ei și să mă întind stând în genunchi cu disperare spre picioarele pe care le ratam cu o lungime de limbă, nu era o acțiune care să producă o plăcere deosebită, dar producea satisfacție cât o sută de plăceri. Unii oameni mănâncă altceva, o penetrare normală e frumoasă, dar e prea facilă, este ca și cum pleci în excursie în grădina blocului, nu prezintă nici o dificultate și deci nici o recompensă, e mai interesant când te chinui.
Cred că două ore m-am tot întins spre degetele ei fără să le am și ea fără să se miște, cu mici excepții și mici atingeri. Iarăși o să ziceți că sunt nebun, dar la mine mușchii trag cât zic eu, iar mie îmi plăcea ce făceam, de acolo nu mă dădeam la o parte.
Lia se întoarce pe spate. Se trezește. Se uită la mine cât de disperat sunt să o ating.
- Azi doar ocazional mă vei atinge cu vârful limbii, și asta din întâmplare. Îmi place să refuz dacă te simt disperat.
Continuă să stea în pat, pe spate, nu are chef să se ridice. Mă tot întind spre tălpile ei, dar nu ajung.
- Fie-ți milă Lia, dă-mi ce-mi doresc, te rog ... de câteva ore tot jindui la picioarele tale ... te rog frumos, doar un pic ...
- Milă? Hi hi hi, nu o să vezi niciodată milă pentru așa ceva, milă pentru dorință? niciodată! Dorește-ți până mori și tot nu primești. Ai să te bucuri de ele doar când nu le dorești, doar atunci o să le ai. Când nu le vrei o să ți le vâr până în gât, dar nu astăzi. Astăzi nu, nimic, să te văd cum leșini de poftă.

Doritul la un moment dat se vede ca o durere de piept. Poate este încordarea anticipării, poate este și altceva. Pe un om care a stat mult timp în încordare îl vezi că se ține de piept. La fel și în cazul dorințelor în așteptare, începi să duci mâna în aceeași zonă.
Astfel de jocuri au sens doar câtă vreme nu le și finalizezi. Dacă ești un partener isteț îl lași pe celălalt să moară de poftă, să se țină cu mână de piept, și îți iei ca indicator al succesului tocmai asta, ținutul de piept. Lia știa să se joace, mă durea pieptul și probabil arătam rău la față de încordare, dar nici pomeneală să cedeze.

- Lia mea, te rog frumos, doar puțin să-ți sărut picioarele..
- Și apoi să nu te mai intereseze? eu ce câștig dacă o fac, te eliberezi tu pierd eu, mie îmi place așa cum este acum.
- Lia, fac orice ca să mă lași ...
- Nu, ți-am spus, ador să te refuz când ești disperat, e un deliciu. Nu o să-ți dau niciodată nimic, mai ales azi când îți dorești așa mult.
- De fapt, ia vino încoace, o să facem un mic joculeț, vino cu sfoara aici.
Lia strânge sfoara, o pune în două, și face un laț la capăt.
- Stai în genunchi puțin și dă mâinile la spate.
Îmi bagă mâinile prin laț, strânge. Capetele sforii le leagă de gambele mele. Sunt în genunchi cu mâinile la spate, legate de picioare, din poziția asta nu mă pot ridica.
- Uite, acum ești liber să-mi pupi picioarele, mergi după mine și când mă ajungi, le pupi cât vrei.

Lia începe să umble prin casă, se apucă să facă curat. Avea o fustiță frumoasă, scurtă, de vară.
- Îți jur că dacă încerci să te uiți dedesubt îți învinețesc și celălalt ochi. Să nu zici că nu ți-am zis.
Mă tot chinui să mă țin după ea, dar în genunchi merg încet. Cu mâinile la spate nu am echilibru nu am nimic. Mă necăjește când o ajung, sunt împins cu vârful piciorului într-o parte ca să mă dezechilibrez.
- A ... ce păcat, nu ai reușit, mai încearcă ...

Își ia cravașa de zilele trecute, merge cu ea în bucătărie, vrea să mănânce.
- Dacă te apropii cât mănânc mai fac un rând de vărgi pe tine, o să arăți ca pepenii, ha ha ha.
Nu îndrăznesc să mă apropii. Mănâncă salam cu pâine, nu-mi dau seama ce altceva mai este pe masă.
- Poftim, pe ăsta poți să-l lingi, zice, și aruncă o feliuță pe jos, direct pe gresie.
Îl iau cu limba și îmi închipui că e piciorul ei.
- Vino mai aproape.
Mă apropii. Mă plesnește cu cravașa, fug împiedicat, râde. În cap mă obsedează o singura idee. Râde de mine de cât de disperat sunt. Mă amăgește cu ele, mi le arată, după scaun.
- Le vrei? Vino să le iei...
Încerc să mă apropii dar mă plesnește tare, prea tare, încep să reconsider.
- Dacă vii lângă ele le ai. Poftim, eu nu-l mișc, zice și îl pune pe podea.
Încerc de câteva ori dar dă prea tare ca să pot face ceva.

Am nevoie la toaletă, cum sunt legat nu pot merge, mai ales că-mi stă fix vertical. Lia înțelege chestiunea și se prăpădește de râs. Lasă apa să țârâie într-o farfurie din chiuvetă și nu se mai satură de râs.
- Dacă îmi uzi bucătăria, nu doar că o să o lingi pe toată, dar 100 de cravașe primești pe acolo pe unde faci. În baie e la fel, dar acolo vor fi numai 50.
- Lia nu doresc să ling așa ceva de pe jos, ajută-mă te rog, trebuie să fac, nu mai pot să mă țin. Te roog.
Îmi era ceva frică, neîndoios că ar fi făcut ce a spus.
- Bine, pentru că sunt fată bună te ajut, treci încoace.

Mergem lângă toaletă. Ridică capacul cu cravașa. Mă dau aproape. Îl îndreaptă pe băiat cu vârful cravașei unde trebuie, spre interiorul vasului. Pune capacul peste el. Este prins acum. Râde iarăși și se așază pe capac.
- Poftim, fă.
Mă cuprinde cu mâinile pe față.
- Îmi placi când ești așa legat, cu mâinile la spate..
Se dă spre înapoi puțin și se uită printre picioare, înăuntru, la el.
- Ai făcut? ia să-l văd. Prins de capac, era mare, roșu și cu vene dilatate.
- Cum se simte, îți place? zice și îl lovește peste cap cu cravașa. E bine? e bine așa? întreabă și continuă să-l lovească.
Durea, era inconfortabil, dar nu ceva major pentru un tip care este circumcis total de la 12 ani, îți pierzi unele sensibilități acolo, la câțiva ani de la operație puteam purta blugii direct pe piele, pe capul expus permanent de acum. Era rău, dar nu era teroare.
- Lia, nu mă mai bate acolo, te roog, nu-mi place.
- Nu? De ce să nu te mai bat acolo, că mie îmi place? Și gemetele tale reținute mă desfată, mai fă așa, mai fă! zicea repede și mă plesnea la fel de repede, în ritmul vorbelor.
- Vreau să te văd cum plângi în fața mea, haide, și continuă să mă plesnească pe capul care de la capac, încordare și atingeri, era ridicol de mare, cravașa ateriza perfect pe suprafața lui. Vreau să-ți văd lacrimile, trebuie să fie lacrimi de iubire, ha ha ha.
- Voiai să te rogi de mine, fă-o acum, imploră-mă și poate îți dau drumul.
- Lia, nu mă mai ține în genunchi în fața toaletei tale ... nu-mi mai ține băiețelul prins sub capacul pe care stai ... nu mă mai bate peste vârful lui, dă-mi drumul te rog ...
- Mmm, dar mie îmi place exact așa, mai ales să te bat peste vârful lui, cred că aici rămânem o vreme. Ți-am spus că îmi place cum gemi așa înăbușit? Chiar mă desfată, o faci fericită pe mami acum, să știi ...

Gemeam înăbușit, că mă durea. În general sunt reținut, nu fac zgomote doar ca să fac ceva, fac doar când nu le mai pot ține. Lia își ajusta loviturile după zgomotul meu, nici prea tare să fie tortură, dar nici încet să fie joacă. Mă încordam în legături și gemeam frustrat că nu mă pot elibera, că nu pot ieși din situația aia. Bărbații nu au controlul mișcării penisului cum au controlul mișcării unui deget, acesta odată prins sub capacul Liei și ploaia ei de atingeri, nu putea fi mișcat absolut nicăieri, trebuia să simt și atât, chiar nu puteam face nimic. Gemeam și de frustrare. În copilărie am fost lipsit de atingeri și am rămas cu unele particularități, ca și Lia, că a spus că și ea are.
Nefiind atins în general, de-a lungul vieții, am dezvoltat o afinitate spre situațiile imposibile, în care sunt atins și nu pot face nimic, în care sunt forțat să simt fără să am controlul. Nu e o chestie care îmi place, e un lucru care mă chinuie, e o caznă, o tortură, de la suprafață evit așa ceva, dar undeva adânc, foarte adânc, este ceea ce caut și am nevoie de fapt.

Lia se reazemă de bazinul toaletei cu spatele. Își urcă picioarele pe capac, apoi le sprijină pe umerii mei. Îmi atinge obrajii cu degetele mari.
- Dacă mă ajungi cu limba le poți atinge. Haide, să văd cât ești de disperat.
- Dă-mi voie să te ating Lia, știi cât îmi doresc, zic eu întinzând limba după ele cât pot.
- Mda, știu, mi-ai zis asta de când m-am trezit, a început să mă plictisească să te aud cu rugăminți, ia ridică-te, zice și se dă jos.
Îmi dezleagă gambele de mâini, dar mă lasă legat la ele.
- M-am săturat să te aud, azi pentru fiecare rugăminte pe care o mai enunți spre picioarele mele, și vezi că o să fiu atentă toată ziua, o sută de plesnituri iei aici, zice și mă mai lovește o dată acolo, de mă retrag un metru în spate. Când sunt liber nu stau să fiu atins, nu sunt obișnuit, nu poți pune mâna pe mine, mângâiere sau altceva, paradoxal am oroare de atingerile care mi-au lipsit și pe care le caut.
- Vreau să te văd cum suferi așa în tăcere, cum le dorești și nu zici nimic, asta îți este permis acum, să fii disperat doar din privire.

Mergem înapoi în bucătărie, era vreo zece ceasul. Îmi dă să mănânc, se așază pe un scaun mai departe de masă și își pune picioarele pe ea, unde mâncam eu. Mă uitam la ele și suflam greu, ca la oftat, căci cu ochii la ele uitam să mai respir. Cum am zis, nu sunt la fel în fiecare zi, e un copac de posibilități, azi mă obsedau tălpile ei suficient cât să se vadă de dinafară. Aș fi putut să mă abțin, am făcut-o în tot restul de zile când m-am trezit cu dorințe și am fost singur, am făcut-o în tot restul de zile când m-am trezit cu dorințe și eram cu cineva care nu înțelege, adică toate de până acum. Dar Lia era altfel, am știut asta de la început, de la primele mesaje schimbate.

❀❧✿

Cum am jucat joculețul ăsta de câteva ore - cât a dormit, cât a făcut curat prin casă și cât am stat în baie, timp în care am stat doar încordat de dorință, sunt răvășit complet la față. Căci m-a amăgit continuu și nu mi-a dat nimic, doar tentații și ispitiri.
- Doamne Vali, spală-te pe față, tu vezi în ce fel arăți? Ești roșu și umflat ca un drac.
Dorința masculină e teribilă când se manifestă.
Nu mă pot spăla, sunt legat. Mergem în baie.
- Ai merita să te bag cu capul în veceu, să stau pe tine și să trag apa până mă plictisesc, strigă ea frustrată, ai noroc că sunt fată bună, treci încoace.
- Ăsta e ligheanul în care îmi spăl chiloții, bagă capul în el că altul nu am.
Pusese apă rece în ligheanul de pe mașina de spălat. Mă bagă și mă ține cu capul acolo.
- Nu te mai zbate ca un prost, relaxează-te, că d-aia ești așa umflat și roșu la față, stai cu capul în apă rece să-ți revii. Nu am chef să-ți dau drumul din legături să te speli singur, așa stai, cu mâinile la spate. Of! cât trebuie să mai stau după curul tău? strigă și îmi trage una.
Nu îmi era frică că mă îneacă dar mă ținea ferm și aveam capul sub apă, într-un fel existența mea era în mâinile ei, așa se simțea, sub apă nu poți respira, urma să respir doar când voia ea. Și știu ce gândea, voia să mă țină cât mai mult în contact cu apa rece, să-mi revin mai repede. Încercam să cooperez cât mai bine, să nu se enerveze că mă zbat prea din vreme, și să aleagă ea durata cât stau sub apă, mă străduiam să stau cât mai liniștit deci.

- Am un remediu grozav pentru dorința ta, vrei să vezi? Ia fii atent.
La început n-am înțeles ce face, i-am simțit mâinile pe ceafă și m-am pomenit cu capul presat în lighean, tocmai mă băgase cu fața iar, eram la începutul intervalului de cam un minut de scufundare. Realizez că se urcă pe mine, și simt cum mi se așază cu fundul pe ceafă.
Sunt un tip lent în gândire, nu înțeleg nimic, dar mișcarea ei mi-a perturbat puțin echilibrul, suficient cât să mă arunce din balansul de a sta liniștit, ca să nu încerc să inhalez apă. Și dau să respir, trag apă, atunci realizez, de asta s-a urcat pe mine, ca să nu mă lase să ies. Eram legat de mâini la spate, nu aveam echilibrul normal și nici putere completă.
Încerc să mă ridic și îmi tot zădărnicește încercările, cred că se agață de mașina de spălat, că nu mă pot ridica deloc. Îmi strică echilibrul tot foindu-se pe mine, fără să mă sprijin în mâini nu pot, nu pot să o ridic.
Mă tot zbat fără rezultat. Încep să inhalez lichid, mă enervez, chiar nu pot face ceva, respir apă practic. Plămânii își fac o minte a lor și încep să tragă, apă sau nu, dar să tragă ceva.
Genunchii îmi vin în ajutor, mă proptesc cu ei în mașina de spălat și cu punctul de sprijin format mă pot ridica de mijloc. Acesta este puternic, dacă are poziție ridică, Lia nu era grea pentru forța mea.
Suflu apă, o am peste tot în mine. Lia îmi stă agățată de gât, îmi stă pe umeri, când m-am ridicat cu ea a lovit ligheanul cu picioarele și acesta s-a răsturnat pe jos. Își pune tălpile pe mașina de spălat în locul ligheanului și se dă jos după mine, mă descalecă.
- Vai, dacă știam că te apuci să bei din lighean ți-l dădeam când era ocupat cu chiloți puși la înmuiat, nu acum. Ia zi, mai îmi vrei tălpile sau ți-a trecut?
În momentul ăla îmi trecuse, că eram pe jumătate înecat, aveam apă peste tot înăuntru.
- Foarte bine, o să mergem la cumpărături azi, trebuie să pari relativ normal.
Dar îmi trecuse doar la suprafață, că nu mă gândeam la altceva decât că a stat cu fundul pe mine. Da, am ținut-o pe umeri când am fost în parc luni sau marți, dar nu e același lucru, acum se așezase ea, e diferență.

Mergem spre dormitor să se schimbe, să mă schimb. Aștept cu spatele la dormitorul cu jumătăți de pereți.
- A, nu iubitule, vei sta lângă mine când mă schimb, mă vei privi, după cum te voi privi și eu. Uite, eu mă dezbrac prima chiar.
Mă pun în genunchi pe covorașul moale pe care dorm, îmi place că nu-mi rănește genunchii, stau comod, aștept. Mă uit spre ea, scoate din șifonier câteva bluze să le probeze, le aruncă întâi pe capul meu. O urmăresc atent, chiar dacă nu mai văd nimic, o aud cum se îmbracă și dezbracă. Se aude un pliciuit ușor de elastic pe corp.
- Mm, chiloții ăștia îmi vin cel mai bine, ce crezi? Mda.. sunt buni, cei mai buni, zice și o aud foarte aproape de fața mea, tot trăgând de ei să se așeze pe lângă corp.
- Nu o să ai niciodată privilegiul să-i vezi pe mine. Vocea ei era serioasă. Poți să înțelegi asta?
- Mmm.
- Bine, vedem noi ce înseamnă mmm.
O aud cum își trage fusta.
- Mda, e ce trebuie.
Vine lângă mine și îmi caută cu vârful piciorului acolo.
- Tipule, râdem, glumim, dar îți jur că dacă te prind vreodată că te uiți sub fusta mea, le pierzi, am grijă să pierzi tot, spune ea și face mișcări ample în zonă, ca să înțeleg că tot înseamnă tot. Încearcă să înțelegi bine, după ce m-ai văzut nu le mai ai.
Mă simt puțin inconfortabil.
Își alege un sutien sau bluză cred, nu reușesc să-mi dau seama.
- Poftim, zice și se face brusc lumină, îmi luase hainele de pe ochi, sunt gata, e rândul tău.
- Te rog frumos să mă dezlegi Lia.
- A, da, așa este, mă simțeam atât de bine cu tine încât am și uitat că ești legat. Poftim.
Mă schimb în grabă, iau pantalonii și tricourile cumpărate când am fost la doctor. Le-am luat ieri sau alaltăieri? Niciodată nu am avut ținere de minte bună.

Am casa mea, că stăteam la ea acum era altceva, stăteam pentru noi, pentru timpul petrecut împreună. Firește că am casa și lucrurile mele, mai modeste ca ale ei, da, dar ce contează, proprietar înseamnă proprietar, nu există jumătate de proprietar, proprietar ești sau nu ești.
Mă înghesuie într-un perete. Îmi vorbește de foarte de aproape.
- Mai este ceva.. tipule, Vali. Știu despre tine mai mult decât crezi tu că se poate, nu te gândi la asta, nu îți poți da seama, nu îți bate capul. Important este că știu. Vom merge acolo și e important să faci ce îți spun, cel mai important dintre toate, nu poți înțelege dar poți executa.
- Mai ții minte când mi-ai spus: "doamna Lia, dacă îmi cereți să mă arunc în cap, mă arunc" , "înseamnă că așa trebuie și nu înțeleg eu" ?
- Da, așa am spus.
- Ei bine, va trebui să faci ceva care îți va părea exact așa. Știu exact ce îți cer - adică ce este pentru tine, ți-am zis că te cunosc mai mult decât crezi tu că se poate, și știu foarte bine și ce fac. Când vine momentul "să sari", vreau să o faci, nu să dai înapoi. E complicat să înțelegi ce am zis?
Înțelegeam ce a zis.

❧❀

Ieșim din bloc. Mergem la subsol, luăm mașina. Doamne ce mașină mare avea! Îmi stătea inima când o vedeam. Eu n-am mașină, sunt bune dar mănâncă bani. Am trei biciclete, una de teren, cu care ies ocazional din oraș în limita a 100 de km pe zi, 200 km depărtare totală, mai departe de Predeal nu mă duc, una cu care fac piața și merg la muncă, și una de curse, retrasă, cu care pe la 18 ani făceam sprinturi de la un semafor la altul, mă întreceam cu mașinile. Nu râdeți, că nu mă făceau mulți, cursiera albastră a rușinat mulți șoferi, că atunci cu asta mă ocupam predominant, să mă dau la curse.

Lia mă simte că deja am rău de bani, spre deosebire de apartamentul normal în care trăia și care era ok pentru mine, mașina nu era așa, era mașină de ultimul lux, nu avea finisaje premium, am mai fost la alții în mașini, pot fi mașini normale și mașini cu finisaje mai bune, premium. Nu, asta era cu mai mult decât cu ceva opționale în plus. Mi s-a făcut rău imediat. Lia încuie portiera. Aș fi vrut să-i mai pot vorbi cu doamna Lia, dar vremea aia era trecută. Îmi doream să îi spun măcar ceva de genul "Lia, nu te supăra te rog, dar câți bani ai, de ai așa mașină?" dar nu găseam cuvintele.

- Nu mai sunt aceeași cu cea de azi-dimineață, căreia erai disperat să îi atingi picioarele? nu mă mai recunoști acum? "Lia, vreau să mă rog de tine să te ling, și tu să nu mă lași" "vreau să râzi de mine că sunt disperat să te ling", acum sunt alta, sunt altcineva?
- Dacă sunt în mașina nu mă mai cunoști?
Era greu răspunsul, ea avea dreptate teoretic, că e aceeași, dar era greu de zis de față cu interiorul mașinii. Am stat cuminte ca un copil de șase ani pe scaun tot drumul, și eram și crispat rău.
- Doamne Vali, nu mai fi așa prost, zici că ești câine fricos băgat în casă străină, ți-e frică și să te miști.
- Nu-ți fie frică, că nu vreau să te fut acum, te fut mai târziu.
- Când te-am bătut peste cuc poate ți-au căzut bilele în toaleta mea, că nu m-am uitat?
- Sau a rămas legat de pat azi-dimineață când te întindeai după degetele mele?

Dar nu reușea să mă facă să-mi revin. Ea arăta foarte bine în mașină, era și ea foarte frumoasă, elegantă, că se îmbrăcase deosebit, nu mai era în haine de casă. Și alea de casă erau peste normalul meu de fapt, dar nu mă inhibau așa. În casă port haine cu care nu se mai poate ieși pe stradă. Vara port tricouri fără mâneci, tai tricouri normale și le cos la mașină, le modific. Când lucrez umblu în salopete, așa și știi dacă lucrez sau stau acasă. În picioare port adidași sau încălțări de protecția muncii, le iubesc, așa mari și grele pe cât se plâng unii că sunt. Iarna am geci uriașe, tot de protecția muncii, nu umblu cu haine de design.

Ne dăm jos.
- Bine ticălosule, nu o mai cunoști pe mami a ta, lasă că o să vezi tu. Treci după mine.
Lăsăm mașina în parcare. Mă adusese la Afi Cotroceni. Drace zic, aici vin numai ăștia cu bani, în Cotroceni.
- Ia zi, vrei să mâncăm ceva întâi?
Firește că nu voiam să dăm 20 de lei per chiftea.
- Ha ha ha, nici nu mă interesează dacă vrei, întâi mâncăm.
Oprim pe galerie, alegem o unitate de servire după ce se uită puțin la ele.
- Încerc să-mi dau seama care este cea mai scumpă dragule, nu mănânc oriunde.
Ba mânca, fițe nu avea altfel nu aș fi plăcut-o, zicea ca să mă enerveze.

Ne punem jos la masă, comandase porție mare de se mirau și ăia de acolo, că cine mănâncă. Cum eram încă umflat la ochi or fi crezut că tipa a dat peste mine cu mașina și acum mă cumpără cu mâncare, îmi trece prin cap. Și așa aveam haine mai sărăcăcioase, cu ce cumpărasem ieri pe fugă nu părea că sunt cu ea.
- Întâi vreau să mănânci tot. Bine, nu e ca și cum ai lasă ceva să fie aruncat, doar zic.
Acasă la mine, după caz mănânc un kg odată, și nu mă refer la zeamă. Mănânc mult, proporțional cu înălțimea și activitatea. A cumpărat dinadins așa, în oraș mănânc puțin, nu fac plinul, ar costa prea mult.

Bag în mine. Nu am energie să mă mai lupt cu faptele făcute, mâncarea e cumpărată. Mănânc repede de fel, nu văd sensul să trag de mâncare trei ore, ce era pe masă dispare rapid. În general lumea se uită curioasă când mănânc normal, că pot să mănânc și prefăcut, încet, dar nu aveam chef atunci de fațade. Și Liei nu-i pasă că se uită curioșii, cel puțin nu gurile cască de acolo.

Mă ridic în picioare energic. Cu plinul făcut e altceva. Plec cu ea să ne batem cu chestiunea.
- Vali dacă ar fi după mine te-aș ține numai dezbrăcat, chiar și iarna. De fapt mai ales iarna, că ți-aș lega mâinile la spate, să-ți înghețe cucul și să te rogi de mine apoi să ți-l încălzesc sub tălpi. Dar voi avea nevoie să te ții după mine în medii care știu că nu te interesează și în ele vor fi și situații în care trebuie să ai haine pe tine. Că îți promite mămica că te va ține gol de fiecare dată când se va putea, dar nu o să se poată mereu. Pentru acele situații trebuie astăzi să facem cumpărături.
- Adică intrăm unde zic eu și îmbraci și dezbraci ce-ți dau. E tot ce trebuie să faci. E complicat?

Normal că era. Gândesc mai bine cu burta plină, sunt mai puternic, dar tot mă sperii. Voia să cumpere haine, și nu avea de gând să cumpere un tricou pe care să-l fac eu fără mâneci acasă, cu care să merg când ies cu bicicleta. Și care să fie tricoul meu ăla bun, ăla șmecher. Nu, voia altceva ...
- Nu mai gândi atâta, intri după mine, îmbraci dezbraci. E tot ce trebuie să faci. Fii atent, faci asta azi mecanic și mâine îți promit că te ating peste tot, în capul ăla bleg și îți rezolv toate fricile. Haide!

- Literatură erotică -