Pagina principală ➢ Ziua 7
Cuprins

Ziua 7

În 4.130 de cuvinte


Haine nejustificat de scumpe

-

O să fii puiul meu

-

Mâna unui bărbat

-

Cățeii nu vorbesc

-

Filmul este postdecembrist

-

Când simți iubire

În ziua cumpărăturilor a fost destul de rău. Îmi este greu să accept schimburi materiale în relație, eu pentru altceva mă văd cu ea. Am fost prin multe locuri și a luat o tonă de lucruri. Nu am văzut prețurile, nu erau magazine care afișează cât costă dacă înțelegeți ce vreau să zic, și nu a cumpărat doar tricouri de vară.

Sincer să fiu, mă simt ca naiba. Oricare dintre hainele astea sunt mai scumpe ca mine. Și tonul ei este puțin altfel.

- Vali ... Tipule ... Mâine vorbim ... suntem obosiți amândoi ... încearcă să dormi și mâine fac ce ți-am promis, îți lămuresc orice.

A mutat covorașul lângă piciorul patului și mi-a cerut să dau mâinile pe de după, în seara aia am dormit legat de el.

Mă trezesc. Încep să mă mișc. Este trează.

- Astăzi nu știu dacă îți pot da drumul de unde ești ... Mă crezi sau nu, știu exact ce simți, vrei să o ștergi. La noapte tot acolo dormi. Poate că te eliberez mâine poate că nu, vedem.

- ...

- Vali, sunt o femeie puternică, ai văzut ce mașină am, nu sunt o săracă. Cei cu care am de a face au mașini la fel, și nu doar mașini. Știu că dacă ți s-ar oferi tot ce au ei în schimbul a doi bănuți, nu ai da bănuții, dar vezi tu, eu am treburi și prin zona aia.

- ...

- Am socotelile mele pe acolo, nu o lua ca și cum aia este lumea mea. Tu ce treabă ai pe șantiere când casa ta de abia se ține, de ce te duci să faci lucrări la alții? E vorba de bani da, ai niște motive, nu te duci pe acolo că îți este drag de cineva, așa este?

- Pai da, e vorba de interes, eu le vând soluții din care scot bani, cu care îmi fac achit facturile, nu am nici o treabă cu ăia de fapt.

- Ei, așa și eu, am nevoie să umblu prin anumite medii, nu pentru ei mă duc acolo.

Îmi trec prin cap hoteluri, mașini scumpe și locații bune, este greu să văd vreo nevoință în așa ceva, nu sunt convins.

- Vali, e singura dată când nu te pot bate sau forța, trebuie să înțelegi singur. Mă duc pentru că așa am treabă. Vezi că stau acasă cu tine, nu sunt de-a lor, am socoteli prin anumite medii, atât.

Oftez.

- Fie, zic amărât, să zicem că nu ești cu ei.

- Uite, dacă aș vrea să vin cu tine pe șantiere, ce ai face cu mine prima dată?

- Ți-aș cumpăra bocanci de protecție și te-aș pune să-i folosești. Ți s-ar părea teribil să porți pentru că sunt grei, tari și incomozi, mai ales pentru o femeie. Dar sunt absolut necesari, fără ei nu te poți deplasa măcar, pe jos sunt cuie, cioburi, fiare, sârme, table, pot fi infectate, nu e joacă. În încălțămintea normală ești ca și desculță pe șantier. Și nu putem sta zece ani la fiecare metru până ocolești tu toate bălțile și gunoaiele.

- Păi vezi? Ai ce trebuie în dulap pentru când mergi cu mine prin domeniul meu. În tricourile tale ai fi ca un dezbrăcat pe acolo. Și nu putem să ne ascundem la fiecare metru, că trece cineva.

Stau să raționez. Am purtat costume cândva, nu sunt zevzec, am fost corporatist, dar e ceva lăsat în urmă.

- Prințesa mea nu mă înțelege greșit, eu nu pe tine te refuz dar mediul ăla e mort de mult pentru mine, nu vreau să mă apropii de el, mi-e silă.

- Dar nu-mi trebuie să te apropii, am nevoie doar să mă însoțești ocazional, când trebuie să fiu într-un anumit loc. Nu o să tragă nici un tâmpit de tine cum că ești ca el, o să stai doar cu mine și prietenele mele, atât. Nu te duc acolo să te socializez cu toți idioții, nu pentru asta te iau.

Chibzuiesc iar. Dacă dau peste vreun nătărău care descoperă la 40 de ani lucrurile pe care nu dădeam eu doi bani la zece ... și-l văd ... înnebunesc ...

- Mergi pentru mine, nimic în plus. Îmi asum răspunderea că nu întâlnești ceva care să nu-ți convină.

- Bine, să zicem. Deci am în dulap la tine niște haine nejustificat de scumpe, cumpărate doar ca să le port într-un loc pe care nu dau doi bani, pentru a te putea însoți în situații în care îmi garantezi că nu o să fiu obligat să am de a face cu nimeni. Este corect?

- Este foarte corect.

Îmi rotesc ochii prin cap, să fiu sigur că nu-mi scapă lucruri. Repet ca pentru mine, dar mă uit fix la ea.

- Deci n-am nici o obligație ...

- Și nici o răspundere ...

- Ia eliberează-mă, să văd cât de liber sunt.


Știu că i-a fost teamă că o șterg și că mă va pierde. Să mă iubesc cu o femeie este una și să mă tăvălesc prin mocirle care nu mă interesează este alta. Îmi dă drumul imediat. Se pune în fund pe pat. Îmi frec încheieturile ca un răufăcător pe care gardienii l-au eliberat de frică, și merg pe lângă ea și dulapul ei, dau târcoale. Trag cu un deget de ușă. Hainele astea nu doar că sunt mai scumpe ca mine, dar miros și mai bine ca mine, lucru rău. Eu nu am miros, haina nu are voie să mă depășească deci, că nu e haina mai mare ca omul. Pun în balanță. E clar că n-o să-mi placă niște chestii, ajung mai mic. Las ușa să se închidă.

Mă învârt în semicerc pe lângă ea, îi fac judecata. Îmi dau seama că tremură dar judecata trebuie făcută corect.

Gândesc.

- Bine, zic, îți cred intențiile.


Ar vrea să-mi pupe mâna dar nu permit, de aia mă țin mai departe decât îi trebuie, ca să nu poată să facă gestul.

Bleaga își dorește relația cu mine, deși sunt un tip dificil. Îi este teamă că plec, știe că nu trăiesc decât în libertate. Ceea ce cumva ironic, pentru un tip care nutrește spre a fi legat și forțat.


- Haide să mâncăm, spune ea.

Mă simt prost că a trebuit să preiau controlul în chestiunea de mai devreme, este motivul pentru care nu-mi place să mă impun. Dar a fost absolut necesar să tranșăm problema, mai bine acum decât mai târziu. Că pot să văd unde merg lucrurile.

- Ai spus că o să mă ții numai legat astăzi, hi hi hi! râd eu înainte să ies din dormitor.

- Da, chiar ... așa am spus, ia treci încoace, ești prea liber deja, întoarce mâinile.


Se așază la masă, o să mâncăm.

- Bagă-te jos între picioarele mele, zice și îmi face loc acolo.

- Cu fața spre mine.

Se apropie de masă cu scaunul. Își încolăcește picioarele pe mine, mă cuprinde cu tot cu brațe. Mă strânge bine.

- Semeni cu o puță, așa fără mâini. Îmi place să am iubitul astfel.

Capul mi-l dă pe spate.

- Dacă eram în evul mediu și eram regină, toți iubiții mei n-ar fi avut mâini. Ai fi vrut să fii cu mine?

Este greu să mă pronunț.

- Ce prostuț ești, nici nu ai fi avut de ales ... de ce râzi?

- Câți km sunt până la evul ăsta, e departe?

Oftează.

- Depinde ...


Mă ține cam strâns cu picioarele. Dar îmi place. Pe ochi mi-a pus o cârpă de bucătărie, nu mai văd nimic. Sunt hrănit cu hrană mestecată de ea, pe care îmi cere să o înghit cum o primesc. Nu ne atingem, o simt când se apleacă și deschid larg gura, lasă să cadă, trebuie să înghit imediat. Mă simt într-un fel ciudat, nu e o senzație neplăcută dar e categoric ceva diferit. Și faptul că sunt strâns cu tot cu mâini, și că deși stau vertical ea îmi vine mai sus, și că nu văd nimic dar o simt/ știu când se apropie, sunt multe lucruri altfel decât normalul. Capul îi am dat pe spate, înghit cu dificultate. E neobișnuită și senzația de a înghiți fără să mesteci, anii de reflex condiționat își spun cuvântul chiar dacă nu au fost ei primii, cândva era altfel. La origine nimeni nu a știut să mestece.

Îmi dă apă. O lasă să cadă la fel. Cu capul pe spate îmi vine și mai greu. Mă ține cu mâinile, apasă pe cârpa după ochii mei să nu ridic capul. Este lipită toată de mine, mă cuprinde invaziv, aproape că nu pot respira. Îmi ia prosopelul de pe ochi și mă șterge pe față. Parcă sunt copil mic, e o senzație curioasă.

- Astăzi o să fii puiul meu.


Nu sunt așa încântat de perspectivă sincer să fiu. Mergem în dormitor. Ochelarii îmi sunt înlăturați imediat, încep să nu mai văd. Am ajuns în fața patului. Mă apasă cu talpa la încheietura picioarelor în spatele genunchilor, vrea să mă pun pe ei. O fac. Mă dezleagă la mâini și îmi scoate tricoul. Sunt legat înapoi imediat. O mână o bagă între picioarele mele și încearcă să mă urce pe pat. O ajut, mă urc. Simt că nu trebuia să cooperez, poate mi se pare.

Ajung întins în patul ei pentru prima dată. Trage de pantaloni în jos, îi aruncă undeva în cameră. Îmi îndoaie picioarele, am călcâiele lângă șezut acum. Gambele devin legate de încheietura mâinilor, nu mai pot întinde picioarele înapoi. Dintr-un sertar scoate o pară de cauciuc. Mi-o îndeasă în gură. Este mare și pe forma interiorului, mă umple tot. Mestec la ea dar își revine imediat, nu-i pot face nimic. Nici pomeneală să o dau afară.

Sunt tras jos din pat. Legat în felul ăsta nu pot interveni, nici să ajut nici să încurc. Mă apucă de dedesubtul brațelor și mă târăște spre baie. Este bizar rău să fiu așa, cu membrele legate la un loc nu am niciun control.


M-a lăsat jos, pe gresia băii. Tălpile ei tot trec pe lângă mine, pregătește cada. Mă ia de aripi și mă pune oarecum în picioare. Nu sunt extraordinar de greu, am 80 de kg, dar nu sunt nici ușor pentru ea. Spre surprinderea mea mă trece destul de repede peste marginea căzii. Mă sperii când alunec înăuntru cu capul înainte dar nu pot face ceva, nici măcar să țip.

Mă întoarce cu fața în sus și umple cada cu apă. Plutesc pe jumătate. Sunt săpunit peste tot. Acolo primesc atingeri ca în oricare altă parte. Devin trist când sunt atins așa, este ca și cum ceva din mine nu mai există. Baia se termină, începe să mă limpezească, odată cu urmele de săpun cad și fărâme de suflet, mă simt tare mic.

Reușește să mă dea jos din cadă, mă trage până la patul ei, ajung urcat înapoi pe el. Are un prosop uriaș, cât o pătură de mare. Sunt înfășurat strâns. Mă dureau și așa încheieturile, acum nu le mai pot mișca deloc, este și mai rău.

Dă drumul la televizor încet și se uită. Sunt ținut între picioare, cu fața pe abdomenul ei. Stau incomod și nu pot vorbi. Nici să-mi înghit saliva nu am cum prea lesne, că stau strâmb. Încep să mă foiesc, îmi este tot mai greu.

Mă reazemă de ea, oarecum ridicat. Scoate para de cauciuc. Are o sticlă cu tetină! O îndeasă în gură în locul perei, nu vreau dar nu pot alege căci continuă să o țină împinsă. Încerc să scap de ea dând din cap dar mâna ei mă urmărește, nu o pot evita. Consum din sticlă.

Mă ia un somn teribil după baie și toată chinuiala de a fi legat, un somn brusc. Mi se închid ochii fără să vreau. Ațipesc.

❦❁

Când mă trezesc sunt în aceeași poziție, nu m-a mișcat după ea, nici sticla cu tetină nu a scos-o. Sunt înțepenit tot. Vede că fac ochi, ia sticla și îmi îndeasă para de cauciuc înapoi, înainte să pot spune ceva. Încheieturile mă dor rău. Încep să mârâi și să plâng, și ea mă mângâie pe cap ca pe copii. Mă tot sucesc în legături și prosop. Îi trebuie foarte mult timp să se convingă că trebuie să-mi dea drumul, se luptă cu rațiunea permanent. Până la urmă mă scoate din pătură, apoi am gambele libere. Mâinile îmi rămân legate. Îi evit privirea, mă simt vinovat că i-am întrerupt jocul, dar chiar nu mai puteam.


Îmi închipui cum ar fi fost regină. Probabil iubiții ei n-ar fi avut nici picioare. Mă gândesc dacă nu cumva ar fi fost și altceva înlăturat. De felul meu sunt puțin porno.

- Lia ... iubiții tăi ... dacă erai regină ... acolo jos cum ar fi fost?

- Unii cu, unii fără.

Cum este limpede că inițial toți sunt cu, întreb.

- Păi și ... cum deveneau unii ... "fără" ... ce făceau?

- Oo ... cei cu prea multe întrebări erau primii care să-și piardă jucăriile.

Tac îmbufnat, nu este amuzant.


Vreau să mă frec cu capul de abdomenului ei dar simt că nu e în regulă să o ating. Îmi croiesc drum prin pat ca râma și mă duc spre tălpi, singurele despre care simt că îmi permite să le am. Nu știu să explic bariera pe care o ridică, dar de existat există una. Îmi lipesc fața de ele și oftez. Îmi este greu să pricep, deși înțeleg bine că nu dorește să fie atinsă. Mă doare că nu ne putem atinge mai mult, de fapt că nu o pot atinge mai mult, ea pune mâna pe mine.

Poate că și ea se simte rău că nu permite să o ating. Cred că nu este obișnuită cu mine și nu are încredere că voi face doar mișcările ce le dorește. Adevărul este că nu pot fi sigur ce este în regulă și ce nu. Trebuie să aștept și să mă prind singur în timp, realizez că este ceva mai delicat decât o simplă reținere.

Când m-a dat pe mâna coafezelor ei care m-au uns cu rândul o oră acolo jos, totul a fost în regulă și pentru ea și pentru ele. Eu nu le-am atins cu nimic. Pe Mihaela când m-a lăsat prima dată la ea nu prea am atins-o, căci îmi era frică să nu o stârnesc mai rău decât era deja. Și a fost în regulă pentru ambele. A doua oară chiar Lia a făcut astfel încât să intre Mihaela în mine, deci iarăși în regulă pentru ele. Că s-a tras ea în mine, eu eram lipit de perete. Dar pe prietenele ei mi-a cerut să le ating eu pe toate, fără să le cunosc. A fost doar la tălpi, da, dar eu le-am atins pe ele nu invers. Care să fie numitorul comun? Pe coafeze n-ar fi fost în regulă să le ating deloc, aia realizam de când am intrat, că dacă pun cumva un deget oriunde pe ele, cu mine s-a terminat.

Bine, când m-am văzut înconjurat de atâtea nici nu era greu de dat seama că nu trebuie să mișc o sprânceană. Nu înțeleg nimic.

Și ea, ea de ce a zis că dacă mă uit vreodată sub fusta ei, "pierd tot"? Că a vorbit serios, nici nu mă îndoiesc că m-ar lăsa fără ce am, nu este genul care să vorbească și atât, nu știu cât rezultă din text. Ea pe mine m-a atins acolo, în parc lângă copac ... nu este deloc ca și cum avea oroare de chestii. Și când mi l-a prins sub capac și stătea pe el, la fel ... Jene nu are, evident. Nu înțeleg care e treaba ...


- Vali, nu-mi place să fiu atinsă de bărbat. Te pot atinge dar nu vreau să pui mâna pe mine. De asta stai legat acum.

- Mi-ar fi plăcut să pot pune fața pe abdomenul tău, cum eram mai devreme, dar nu am îndrăznit ...

- Când ești legat o poți face, dar numai atunci. Și de fapt aș aprecia dacă ai înțelege că în dormitor doresc să fii doar cu mâinile legate la spate.

- Doamne Lia, cum să nu înțeleg, și eu înțeleg lucruri, sigur că așa vom face, nici nu se poate altfel. Gata, nu mai intru în dormitor decât așa.

Mă apropii de abdomenul ei, târâș prin pat, cu mâinile legate este mai dificil să mă mișc normal.

- Nu fi prostuț, când ești legat așa nu-mi este frică, ăă ... frică să nu faci vreo prostie vreau să zic, poți să îți apropii fața de unde vrei, dacă nu vreau te pot da la o parte imediat, nu vei greși, îmi asum eu.

Mă lipesc cu fața de abdomenul ei. Mă dor multe. Mi-am dorit să-i pot arăta afecțiune și acum pot, afară de momentul când am fost în parc și i-am sărutat pulpele, și aveam impresia că o umflă plânsul, altceva nu am făcut pentru ea. Și nu, când i-am sărutat tălpile în prima zi nu se pune ca afecțiune, chiar dacă a fost pasional, că nu ne cunoșteam. Mă doare că de abia acum pot puțin, și mă mai doare când a greșit și a zis că așa nu-i este frică. Îi este frică de bărbați? Să fie atinsă de bărbați? De mâinile bărbaților? Probabil de mâini.


Mâna unui bărbat este cel mai grozav lucru de pe lumea asta dar și cel mai teribil. Mâna unui bărbat a încălzit și iluminat peșterile în care trăiam cândva în frig și întuneric. Și tot ea a pustiit planeta de două ori în 50 de ani, cu războaie mondiale. Mâna unui bărbat a șters lacrimi dar a și distrus vieți.

Are dreptate să se teamă de ce poate face un tip cu ea, nu are dreptate să se teamă de ce voi face eu cu ea. Mâinile mele, exersate de la turnat betoane și până la cusut de lenjerii fine, căci cos ocazional, învățate de la tăiat de lemne și până la reparat electronice, căci și cu asta mă mai ocup, au avut tot timpul pentru partea feminină cele mai prețioase atingeri, cele mai antrenate, orgasmele pe care le pot aduce asupra intimității lor sunt porți spre alte lumi, din afara realității aparente în care trăim. Dar o pot înțelege dacă că nu vrea.


Mă dă la o parte, se ridică de pe pat. Mă ridic și eu în fund. Vine în fața mea și ridică piciorul cu ușurință, este agilă. Mă împinge înapoi pe pat, pe spate.

- Vreau să mă schimb.

Privesc tavanul. Pe față îmi ajung niște dresuri de ale ei. Le prind o parte cu buzele.

- Sunt gata, treci încoace.

Mă ridic înapoi în fund.

- Dă drumul ciorapilor mei că nu ești cățel!

- Da de unde știi că nu sunt, zic și deschizând gura îi pierd.

Mă uit dezamăgit după ei.

- Cățeii nu vorbesc, ăsta e primul semn.


E rândul meu să mă schimb. Unde vom merge? După-amiaza este târzie deja. Lia stă în picioare, are hainele pentru mine în mână. Mă ridic și eu. Mă apucă de puță și mă trage după ea. Trântește hainele pe podea, afară din dormitor. Mă întorc cu spatele, mă eliberează. Sunt schimbat imediat. Judecând după haine, nu vom merge nicăieri important.

În lift mă prinde cu mâna de acolo iar. Stau cuminte, nu fac nici o mișcare cu brațele. Le duc încet spre spate. Mă strânge, mă trage, mă zgâlțâie. Râde.

- Mă gândesc unde puneam atâtea jucării de la iubiții mei dacă eram regină. Că trebuia să am o cameră pentru ele, ar fi fost multe. Știi tu, cum e camera comorilor ... asta ar fi fost camera cu jucării, ha ha ha!

Nu mă amuză ideea.

- Vai iubitule, de ce ești așa trist, am spus ceva nepotrivit?


Trecem prin curtea blocului. Mă trage de mână. Nu am idee unde mergem. Este așa veselă și sprintenă de zici că plutește. Greoi dar cu pași mari o urmez. Suntem în intersecție. Deschide o ușă de taxi și mă împingea înăuntru. Intru.

- Salut! zic.

Mă uit după ea să-i fac loc, dar se duce în față și se urcă, se trântește pe scaun.

- Pe Magheru te rog, îți zic acolo unde.

Șoferul când aude așa pornește imediat, că suntem spre periferie, este o cursă bună.

❀✿

Mă ia de braț pe bulevard. Încerc să merg ca și cum o țin eu pe ea, după ce că sunt câtamai omul mai sunt și bărbat, și sunt condus, mă trage să o urmez.

- Nu mă interesează ce cred curioșii Vali, lasă-te dus, că nu mă pui într-o lumină proastă dacă ești tras.


Mergem la film se pare. Am fost odată sau de două ori poate, nu e genul meu.

Îmi ia mâna și și-o trece pe după mijloc. Avem locuri undeva în spate. Îmi presez palma pe burtica ei, să știe că acolo va sta.

Filmul este românesc, postdecembrist, nu mai țin minte acțiunea. Au fost filme bune, pe calculator am văzut unele, când eram curios să văd oamenii imediat după 90, voiam să văd tranziția, schimbarea. Dar nu mă uitat la el decât cu un ochi, celălalt stă pe Lia. Este nostalgică poate. După vremurile alea simple, când eram mici și știam puține. Când eram "noi".

- Filmul e acolo pe perete blegule, nu aici pe scaun. Uită-te la film.

- Pai la ce trebuie mă uit, privesc exact ce contează.

Obrazul ei, căci ea urmărește filmul, capătă pe rând culorile și lumina proiecției, așa departe cum suntem. Este când neted când texturat, când luminos când întunecat. Nu mă satur să-l privesc nici când se aprinde lumina.

- Ar trebui să te pun să achiți bilet pentru cât te-ai uitat la mine. Haide, ridică-te, s-a terminat filmul.

Suntem iar pe bulevard, e seară. Dă bani și pe niște gustări, nu zic nimic, tac.

Acasă îmi cere să bag capul printre zăbrelele de la marginea patului, are câteva vergele decorative. Se pot mișca, le apropie. Am capul prins acum.

- Vreau să-mi plătești pentru cât te-ai uitat la obrajii mei în loc de film. Poftim, începe de aici.

Întinsă pe pat își trece tălpile prin gura mea, pe rând. Are picioarele mici și le împinge mult, degetele ei intră adânc înăuntru.

Mă face să țip înăbușit, cu ele duse până în fundul gurii mișcă din degete întruna și mă atinge în locuri sensibile, nu e deloc o plăcere.

- Îmi pare rău Vali, dar până nu îți simt lacrimile pe picioarele mele nu te las în pace.

Mă chinuie rău cu degetele dar nu pot face nimic, cu mâinile la spate nu pot da vergelele într-o parte. La început am avut impresia că pot scoate capul dar nu pot, și nici vergelele nu se mișcă.

Când realizez că sunt prins într-o situație imposibilă, mă sperii căci ea continua să-mi provoace simțurile fără să se oprească. Intru în panică. Lia continuă ca și cum încearcă să mă împingă peste o margine. Sunt forțat să mă resemnez și să accept ce mi se întâmplă, degetele ei sunt neînduplecate. Mă dau bătut.


Încep să plâng brusc, ca o femeie, cineva mă atinge dincolo de toate barierele pe care le ridic. Am fost forțat până am cedat și nu mi se întâmplă ceva rău acum, sunt doar acceptat. Degetele ei s-au domolit. Rămân înăuntru dar nu se mai mișcă. Mă unesc cu ele, este prietenie, le accept în mine. Capitularea mea nu înseamnă o înfrângere, bucurie este ceea ce se întâmplă.

Mă prinde cu mâinile de cap, își scoate degetele din gura mea, îmi cuprinde capul cu tălpile și palmele, aplecată deasupra. Sunt în genunchi în fața marginii ei de pat, doar capul prins între zăbrele mai există acum.

Venită toată spre mine mă sărută pe frunte și fiecare atingere a buzelor este ca o undă de șoc ce îmi zguduie lumea mică, restrânsă la sfera pe care o ține între mâini și picioare. Simt că mă detașez de corp în timp ce tălpile și palmele ei fierbinți sunt lipite de mine și mă expun sărutărilor din ce în ce mai repezi. Am palpitații, inima îmi bate cu putere, începe să bată fără control. Simt că urmează să mi se întâmple ceva de o amploare catastrofală, o simt, o știu. Oare asta este când simți iubire?

❃✿

De la emoții am leșinat atunci, a fost prea mult și m-au copleșit. Când mi-am revenit, Lia îmi spune că să mă obișnuiesc cu așa ceva.

Cuprins

09.06.2021

Vali Grama

Pagina principală ➢ Ziua 7