- Literatură erotică -

Ziua 10

Nu am fost niciodată vrut, am fost doar plăcut, din când în când. Cererea ei m-a lăsat blocat pentru o perioadă. Dacă nu mi-ar fi pus pe deget inelul ar fi fost cu mult mai greu să accept ce se întâmplă. În seara aia am fost "normal" pentru că nu îmi dădeam seama de noua realitate încă. Vreau să zic, îți trăiești toată viața întărindu-ți convingerea că nu te vrea nimeni, cel mult câte o persoană este interesată ocazional de tine, și la un moment dat trebuie să accepți că nu mai este valabil trecutul care te-a format, că de acum nu doar că cineva te vrea permanent ci și că te are, că aparții, ești inclus.

❀❁❦

Mă trezesc. Privesc mâna cu inelul, aceasta este tot acolo, nu am visat. Lia încă doarme. Mă uit la cea care a spus "vei fi bărbatul meu" "te iau eu" "ești al meu de acum" . În mod ironic, deși am încercat să învăț cât mai mult despre cum să fiu tipul ideal pentru o femeie, știu cel mai puțin despre ce trebuie să fac atunci când sunt efectiv bărbatul uneia. Nu am fost niciodată așa ceva. Mă uit la ea cum doarme și nu am nici cea mai vagă idee cum să deschid subiectul după ce se trezește. Abia acum începe să mă pătrundă ce s-a întâmplat ieri.

- Vali de ce mă privești așa confuz, ca un motan care a mâncat o vrăbiuță și nu știe dacă a fost văzut?
- Păi, zic, Lia ... nici nu știu cum să explic ... aseară nu am spus nimic, că nici nu realizam ce se întâmplă ...
- He he, și acum ai început să o faci dragule? Ia povestește-mi tot ce îți trece prin căpșorul ăla de iepuraș, zice, și cum stăteam grecește lângă patul ei, mă cuprinde cu picioarele pe după gât și mă trage aproape de ea. Spune-mi tot, iubesc să aud ce gândești.
Îi pup picioarele care mă cuprind ca să mai reduc din emoții, Lia este și foarte frumoasă, nu doar că se poartă deosebit cu mine.
- Păi, Lia ... ai spus că de acum sunt bărbatul tău ... eu nu am mai fost niciodată bărbatul cuiva, nu știu cum ar trebui să mă port ... nu mi-am pus niciodată problema așa, că voi ajunge atât de departe, că cineva m-ar putea alege ... nici nu știu ce trebuie să fac ...
- Să faci? Până acum ce ai făcut cu mine?
- Păi am încercat să mă port pe cât de ok am putut și m-am priceput.
- Și dacă ți-am spus că vei fi bărbatul meu, ce crezi că trebuie să faci în continuare?
- Păi asta este, după judecata mea ar trebui să-ți fiu veșnic la picioare pentru că m-ai vrut, în mintea mea cine mă vrea devine mai mare ca mine.
- Și?
- Și dacă tu vrei și altceva, știi tu, prin bărbatul cuiva se înțelege ... o persoană, care este în față de obicei ...
- Mie îmi este suficientă judecata ta și ce ai tu în minte, nu lumea. Lasă-mă pe mine să-mi fac griji de rest, bine?
Îi sărut imediat picioarele în semn că sunt de acord, dar mai este o nelămurire.
- Și altora ce le vom spune, vom juca rolul de cuplu clasic sau ...
- Unde este cazul vom scurta detaliile și vom trece drept un cuplu normal. Prietenelor le vom spune adevărul, că îmi aparții. Deci din când în când va trebui să încerci să pari a fi bărbatul, ha ha, știi tu, gen la cumpărături. Normal că mulți nu pot înțelege ce este între noi, vor primi ceva de fațadă, care pot pricepe.

Alte nelămuriri nu mai am. Mă ridic de jos ca după metamorfoză. Nu mai sunt singur, sunt al cuiva, sunt ales. Pentru mine viața începe alt capitol. O mulțime din lucrurile trecutului sunt istorie, nu-și mai au sensul. Nu-mi mai aparțin mie, aparțin ei, este o schimbare majoră.

- Astăzi vreau să mănânci sub masă, să simt și eu că am bărbatul meu la picioare, spune și îmi întinde farfuria cu micul dejun. Mă cobor cu ea senin ca o zi de vară, acum nu ne mai curtăm, acum culegem roadele. Îi sărut picioarele înainte să mă apuc să mănânc și ea se gâdilă și se joacă puțin cu degetele pe fața mea.


- Alo, doamna Ildiko? Sunt eu, Lia ... nici n-o să vă vină să credeți ce mi s-a întâmplat! Eu și Vali am decis să ne luăm! Bine, eu l-am luat, și de acum este al meu! Este bărbatul meu de acum!
- ...
- Vai doamna Ildiko, nu o să mai aibă nici o dificultate de comunicare, nu o să mai fie deloc ca duminica trecută când l-ați văzut ... va comunica orice ... știți ce a spus astăzi când ne-am trezit? a zis că trebuie să-mi fie veșnic la picioare pentru că l-am luat, cum să nu fie bine? Sunt atât de fericită!!
- ...
- Nu pot să nu plâng, doamna Ildiko, nu am cum ... toată viața mi-am dorit un băiat exact așa ... doar mă știți de atâta timp ... a spus că în mintea lui cine îl vrea devine mai mare ca el ... sunt cuvintele lui de azi-dimineață după ce a realizat pe deplin ce s-a întâmplat ...
- ...
- Ieri când eram la pădure l-am cerut, spre seară, i-am pus inelul meu pe deget și gata. Când a spus că pe el nu-l îmbracă poziția tradițională a bărbatului, atunci am înțeles că el este ce caut ... vorbeam că a stat legat la ochi cât au fost niște colege pe la mine, știți cum este, eram numai fete, voiam să stăm mai lejer ... mi-a spus că nu a fost deranjat deloc, că lui îi place așa ... credeam că a acceptat pentru mine ...
- ...
- Da, atunci l-am cerut, că am realizat că este exact ce am nevoie ... ce mi-a spus azi-dimineață a confirmat ... bleguțul își făcea griji că nu știe să fie bărbatul cuiva, că nu a mai fost niciodată ...
- ...
- Păi credea că poate voi vrea și altceva decât mă știți pe mine, își făcea griji serios. Dar am lămurit repede că nu este cazul, și totul este ok acum ...
- ...
- Vai, sigur că da doamna Ildiko, fiind al meu nici nu se pune problema, va face orice dorim, este un băiat de zahăr oricum ...
- ...
- Vă mulțumesc doamna Ildiko, vă mulțumesc mult, da, sigur că da, o să ne auzim neapărat și vedem cum procedăm, momentan nici eu nu știu ...


- Vali ieși de sub masă că vreau să te iau în brațe chiar acum! Nu mai pot de bucurie, tu înțelegi, acum am bărbatul meu, cu care voi face orice doresc, am vrut asta dintotdeauna!
- Și eu am vrut ... Lia ... să fiu al cuiva ... zic cu greutate, căci mă strânge cu toate puterea, este foarte emoționată.
- Nu mai trebuie să mă justific cu ce vreau ... îmi făceam gânduri când eram doar prieteni ... erai foarte ok dar nu puteam ști până unde pot merge ... voi băieții nu sunteți ca noi, gândiți altfel ... De acum am certitudinea că pot face orice îmi doresc ... sunt liberă deci ... am nevoie să mă exprim ... o voi face întotdeauna, nu mai trebuie să mă feresc ...
- Nimic mai perfect pentru mine, deci. Deși ... Lia ... dacă exprim și eu sau fac ceva nepotrivit? Nu am nimic de ascuns, dar tipii sunt mai complecși decât se vede la suprafață ...
- Vai, dar este foarte simplu, ție nu-ți place deloc să fii bătut, nu este nici un pericol să faci ceva nepotrivit, de ce trebuie să fii așa fricos, poți fi tu însuți, dacă nu-mi place ceva la tine te corectez pe loc ... vorbești de parcă nu te-am atins niciodată ...
- Păi da, dar ai spus și tu, eram prieteni, nu știai până unde poți merge ... era ca o joacă deci, acum suntem mai mult decât prieteni ... este ceva real ...
- Sunt ultima femeie pe care o vei mai avea în viață Vali, e destul de serios pentru tine? Sunt puternică, hotărâtă, am bani, pot să merg până la capăt. Și merg. După mine nu mai există alta. Ai cuvântul meu. Deci nu-ți face griji că vei face vreo greșeală minoră și îmi va fi frică să te corectez. Pricepi? Pot corecta orice.
- Bine atunci, ai zis. Nu răspund la reclamații, ți le asumi.
- De ce trebuie să fii așa evaziv și misterios, nu înțeleg ce ascunzi, ia spune repede tot, da' vreau chiar tot.
- Pai e foarte simplu, sunt bărbat, adică prin construcție sunt mai mare decât las femeia să vadă, că altfel o sperii. Pe termen lung e problematic să mă camuflez în ceva mai mic, imaginează-ți un uriaș care stă culcat ca să nu te sperii de el, mai devreme sau mai târziu are nevoie să se ridice, eu încerc să pregătesc acea situație. În general îmi este frică de momentul când trebuie să mă ridic, că știu cum decurge ...
- Vali, ești un prost. Eu nu sunt altele. Crezi că dacă te-am făcut să stai dezbrăcat și să pupi picioarele prietenelor din prima zi în care ne-am cunoscut, nu fac față că ești mai mult de atât? Un tip normal oricum nu era în stare să facă cum ai făcut tu, deci despre ce vorbim?
- Ei, bine atunci, vom vedea.

Masa și discuțiile s-au terminat. Lia se tot învârte prin bucătărie, nici nu știe ce să facă, presupun că realitatea o ajunge și pe ea din urmă.
- Vai Lia, de ce nu te aduni puțin, ești surescitată rău ...
- Ce se petrece poartă importanță specială pentru mine, eu spre deosebire de tine care trăiești ca lupul singuratic, am o mulțime de prietene cu care sunt în legătură ... trebuie să comunic cu toate, să le spun ... să le văd ... să împart cu ele ce se întâmplă ... nici nu ai idee ...
De avut nu am, dar de înțeles înțeleg eu ceva, nici nu este greu, Lia este într-o agitație continuă.
- Vali ... trebuie să-ți spun ceva, acum am realizat, vino încoace că este serios. Nu, nu te las să stai în genunchi și să mă îmbrățișezi, stai normal, asta e, mă privești de sus, știu. E ceva important, stai ca oamenii.
- ...
- Uite, nu știu cum să spun ca să nu ne afecteze relația, să nu mă înțelegi greșit ...
- Cu încredere de exemplu, poți încerca. O poți spune cu încredere, e o sugestie ...
- Nu e așa simplu. Eu ... eu am nevoie ... am nevoie să te împart. Nu sunt genul de femeie care ține un bărbat doar pentru ea. Ceva ai observat, încercam apele ... dar acum este serios ...
- Să mă împarți, adică ... să fiu îngăduit în preajma ta când ești cu prietenele tale?
- Ești drăguț că o spui așa, dar ai văzut că este puțin mai mult de atât ... nu vreau să crezi că nu țin la tine sau că nu sunt interesată de noi ...
- Păi nu am cum, că doar m-ai luat, ai făcut ce nu a făcut nimeni până acum cu mine ...
- Te-am luat, da, dar am nevoie să te și ofer ... e o chestie între femei, nu sunt sigură că o poți înțelege, am prietene suficient de apropiate încât împărțim totul, și asta te include și pe tine ...
- Păi și ce vrei să fac eu, acum?
- Acum nu poți face nimic, așa este ... încerc să pregătesc și eu niște situații ...
- Păi în cazul ăsta, trebuie să te rog să spui tot, cum am zis și eu mai devreme, deși sunt sigur că este în regulă.
- Nu-mi place doar să te văd în brațe la alta, sau mai degrabă la picioare, dar astfel de lucruri se fac cu schimburi materiale, ai văzut cu Mihaela ...
- Am văzut dar nu am înțeles nimic, am presupus că e o îndrăzneală ceva.
- Nu este. Chiar dacă te împart că așa facem între noi, banii sunt bani, altfel ar fi o vulgaritate ieftină. Eu nu-mi vând prietenul pe bani, dar nici nu-l pot da pe gratis, nu știu cât înțelegi.
- Ba asta o pot înțelege, are sens, cu vulgaritatea ieftină sunt de acord, așa ar fi.
- Și ... mai este ceva ... îmi este greu să zic dar ...
- Dar nu știu dacă vom putea face dragoste vreodată, nu pot fi atinsă acolo, nu vreau să discut despre asta ... știu, trebuia să o zic de dinainte să te cer și să ne luăm ...
- Dacă nu poți fi atinsă acolo, atunci nu te ating, și nici nu vorbim despre asta.
- Păi ... și tu ce spui despre așa ceva?
- Tu m-ai atins și în alte feluri, pentru mine este suficient și atât.

- Haide să ieșim afară, mergem la un bar, am o prietenă acolo. Știu că nu este genul tău de ieșire, dar nu trebuie să faci nimic, pune hainele astea pe tine și să mergem.
Hainele erau blugi, tricou fără mâneci și șapcă întoarsă, adică ce port de obicei.
- Ai zis bar? Vrei să vin așa?
- Crezi că e vreo biserică? Dacă te îmbrac altfel, o să stai ca un câine în costum, vreau să fii normal, nu cu coada între picioare.
- Ei bine, să vedem.
- Barul e al prietenei deci e ok, și e fată de treabă, nu are fițe. Ne știm de multă vreme.

❃❀❧

Amplasamentul era în centrul vechi, nu că mă așteptam să fie ceva mai modest. Trec pe acolo rar, și nu intru, doar mă uit la lume, în trecere. Am călăuzit spre el o mulțime de turiști străini care voiau să ajungă la "old center", la început nici nu înțelegi ce caută, noi folosim cuvântul în română.
Lia lasă mașina undeva și o luăm pe străduță. Se aude ca de obicei muzică din câteva locații simultan, că toate sunt una lângă alta, dar activitate nu este deloc ... lunea înainte de prânz ... eu mă mir că e deschis.

Lia mă trage de mână ca o fetiță, intrăm undeva. Culmea este că am lucrat în astfel de zone și sunt ok când muncesc în ele, dar când le vizitez mă simt aiurea. Mă uit scurt prin local, să văd cine îmi studiază ținuta, și intru ca și cum sunt familiar cu așa stabilimente. Localul este chiar gol, vreo două ospătărițe și atât.
Apare patroana, o tipa tânără, blondă, slăbuță. Ioana. Se îmbrățișează cu Lia ca copii.
- Și acesta este Vali, bărbatul meu, ne-am luat chiar ieri, eu l-am cerut. Nici nu l-am întrebat dacă vrea, i-am pus pe mâna inelul meu și gata, îl poartă acum, a fost ceva spontan, nici nu eram pregătită. Iubitule, arată-i te rog.
Ridic palma sus și o întorc cu exteriorul spre pisica blondă.
- Haideți să stăm jos, m-ai luat repede Lia ... știi că eu ...

Ne așezăm pe canapele, undeva după un perete de plante înalte, este ceva discret. Ele stau una lângă alta, apropiate ca și ținându-se în brațe, își vorbesc de la câteva lățimi de palmă, nu pot să nu mă gândesc că respiră același aer. E distanță între noi, au spații generoase la măsuța la care stăm, și sonorizare bună, nu aud ce vorbesc. Cred că povestește despre cum s-a întâmplat, că din când în când se bucură amândouă și se ating empatic. Tipa blondă pare mai puțin fericită, Lia o atinge mai mult decât o atinge ea pe Lia.
Apar niște cafele. Nu aștept invitații și dau una peste cap, de obicei nu beau dar acum am nevoie să gândesc repede. Ospătărița, cam de o seamă cu mine, mă întreabă dacă doresc și altceva, fac semn din nas și buze că nu, zâmbește. Sunt atent la cele două, patrona pare tot mai deprimată.

Lia îmi face semn cu degetul să mă apropii, nu mă băgasem în sufletul lor când ne-am așezat.
- Vali vreau să faci ceva, spune Lia aproape de ureche. Ioana este o fată bună, chiar foarte bună, dar este singură de mult. Vreau să o ții și tu în brațe puțin, să se simtă iubită, poți?
Ridic din umeri, normal că pot, nu am fobie de femei. Mă întorc spre pisică, este cam plânsă. Îi întind palma dreaptă, o întinde pe a ei, o iau și o sărut. Zâmbesc și fac semn cu ochiul că totul este ok. Îi eliberez mâna și întind stânga să o mângâi pe braț în jos cu exteriorul degetelor. Se mută mai aproape, o cuprind pe după umeri, pe deasupra. Are mâinile strânse la piept, stă ghemuită lângă mine. Vorbește cu Lia, care îmi vine în dreapta.

La un moment dat pisica începe să mă mângâie pe piept, pe pectorali. Lia îmi ia mâna dreaptă și o pune între picioarele Ioanei, care din reflex le depărtează ca să o bag între; când își dă seama ce a făcut deja le închide. O mângâi și eu pe spate, ca diversiune. Apare ospătărița și o văd cu coada ochiului cum face pentru un moment ochii mari, în semn de "oh, doamne! peste ce am dat". Dar se poartă normal și pleacă repede după ce Ioana zice mai mult scuturând din cap:
- Mulțumesc, nu avem nevoie.

O mână se strecoară pe sub tricou, îmi cuprinde o parte din piept, mă strânge. Vorbește cu Lia, chestii de femei, mă uit prin salon. Nu arată rău locul. Păcat că nu e nimeni, este puțin straniu așa gol. Îi simt gheruțele pe piept, le ascute pe el, probabil nici nu-și dă seama. La un moment dat se urcă pe piciorul meu stâng dar nu-și scoate mâna de sub tricou. Fundul ei îmi ține băiatul presat, e pe partea cu ea, și e mare. Cum stă așa rezemată în brațele mele și vorbește cu Lia, se tot apropie cu capul.
- Doamne Lia, te rog să nu te superi pe mine ...
- Vai fată, cum să mă supăr? Ți-am spus doar ...
Și sunt sărutat brusc și îndelung de pisică, o simt cum îmi soarbe răsuflarea. Nu se pupase de mult. Își trage sufletul, și eu la fel. Îi mângâi mijlocul cu mâna dreaptă, dar o ia și o bagă pe sub bluză. O ridic încet spre sânii ei, este slabă și tare nedezvoltată, încerc să cuprind cu palma ce se poate, închide ochii și respiră ca într-o visare.

Se dă jos de pe piciorul meu și mă încalecă. Stăm față în față pe canapea, se dă aproape, suntem ca și lipiți. Se ridică puțin pe genunchi și Lia îmi desface încet fermoarul blugilor, dar nu și capsa. Simt niște unghii cum îl trag afară, se cam luptă cu el, deschizătura blugilor este mică. Ioana îi ține întinși cu genunchii, până la urmă iese.
Se așază, are fustă dar și lenjerie. Lia ajută cu mâna discret și rezolvă, dă într-o parte. Ioana mă ține de cap ca și cum suntem îndrăgostiți și vorbim. Acolo simt fierbințeală și strâmtoare. Ea nu face nimic, doar se străduiește să nu țipe. Dintre toți nu sunt cel mai bine ales, este finuță jos. Lia încearcă să-i distragă atenția și o tot atinge pe braț. Ioana își mușcă buzele cât poate ca să se abțină să nu urle deja. Acum nu mai poate face nimic fără să simtă mai mult, nu mai poate ieși, nu se mai poate mișca. Încerc să o mângâi și eu pe spate, realizez situația. Este disperată și nu vrem să creăm o scenă. Ce este înăuntru nu e joacă, sunt mare acolo.

Transpiră vizibil, e într-o situație delicată rău. Lia se dă mai aproape și bagă mâna înapoi.
- Ușor Ioana, ușor, da?
Încearcă să o salveze prin masaj, să o descarce puțin. Nu prea are succes, Ioana este ajunsă la un prag peste care nu poate trece decât țipând. Lia se ridică și pleacă repede. O urmăresc cu privirea. Cum dispare din raza vizuală îi pun pisicii mână la gură.
- Nu acum, nu încă.
O țin strâns și îmi pare rău pentru ea, căci se chinuie enorm să se abțină. Demonul din interior este puternic și când stă. Aud pași pe după paravan, gata, au ieșit la aer. Ioana cedează imediat, țipă mult, înăbușit. Nu o las să facă zgomot dar tot face, și face tare, îi este greu. Cum am zis, nu sunt cea mai bună alegere pentru finuțe.

O am în brațe cu gura acoperită și o las să se epuizeze stând. O simt sfârșită, foarte fierbinte și parcă și mai strânsă, nu i-a trecut deloc, nu se poate mișca. Nici nu îndrăznește. Încearcă să se uite la mine și nu o las, că intră în panică mai rău dacă-mi vede pe față realitatea ce o cunosc, eram blocați. Apare Lia. O chem cu vârful palmei, se apropie imediat.
- Scoate-le pe fete la un suc și aici pune ceva în ușă cum că e închis.
Lia pleacă. O mângâi pe pisică. Încerc să o mișc puțin, față spate, cu o mână, că nu o pot elibera la gură, dar este nasol, nu e de mișcat. Îi curg lacrimile și tremură.
Încep să mă încordez încet, pentru ea este de parcă mai împlânt una cu fiecare pulsare, dar nu am ce-i face, nu putem aștepta la nesfârșit. Urlă din interior odată cu pompările mele, îmi este tare milă pentru ce trece. Simt deodată zbateri în interior și un val fierbinte, stă, o las să stea.

Când pare liniștită înăuntru, încerc să o dau iar înainte și înapoi. Este roșie la față de atâta încordare și chin. Dar este mai moale jos, nu mai este așa fermă. Poate fi mișcată câte puțin. Sunt și eu foarte tare acum, nu neapărat ajută. O termină mai repede dar o chinuie mai mult. Se mișcă în timp ce țipă în interior. Reușește să prindă o oarecare amplitudine, doar cu puțin diferită de statul pe loc. Nu mai are putere înăuntru să se strângă ca la început. Se zbate acolo și mă inundă din nou. Fără o mișcare mai lungă nu vom reuși nimic. Aștept să își revină.

Trebuie să o țin la gură în continuare că altfel s-ar auzi pe toată strada, nici sonorizarea din interior nu ar masca. O mișc din nou, de data asta mai decis. Știu că nu o să-i placă, dar nu am ce-i face. O deplasez ritmic și i se apropie, îi vine, o forțez puțin, nu opresc la primul semn. Ei nu-i place deloc, dar altfel nici nu terminăm. Simt pentru ea și mă doare, trebuie să-i fie tare neplăcut, știu bine cum se simte al meu. E pătrunsă adânc și sunt lipit chiar acolo, unde e cel mai vulnerabilă. Suspină necontrolat, este plânsă toată. Îmi pare rău pisicuțo, dar trebuie. Îl fac mare, e rigid, o face praf la interior, așa puțin cât ne mișcăm. Simt cum se zbate intern, dezorganizat, pierde toată opunerea din ea, tăria lui o sfârșește, a cedat complet. O las să se prăbușească peste mine. Apare și Lia cu ochi de vietate speriată, fac semn din obraz că da, se apropie.

Ioana se retrage, am blugii uzi uzi. Lia o șterge pe față cu un șervețel, că este congestionată toată. Mă chinui să-l bag înăuntru. Cele două plecă spre baie, Ioana de-abia mai merge. Apar și ospătărițele, dar păstrează distanța. Durează o vreme până se întorc.

Fetele se așază cum erau, Ioana în stânga, Lia în dreapta. Sunt luat în brațe. Îmi pare rău că am forțat-o dar nu aveam ce-i face. Este schimbată, zici că a luat un an, dar e ok, e tânără, trebuie oricum. O țin sub braț, Lia se invită la fel, le țin pe ambele. Îmi bucur nările cu mirosul părului lor, pe rând, femeile întotdeauna miros bine.
Ospătărița vine să întrebe ceva și privirea i se blochează pe udătura uriașă de pe blugii mei. Reușește să vorbească cu șefa ei în timp ce noi ne facem că totul este normal. Îmi pare rău și pentru ea acum.

Dar nu stăm mult așa, că sala începe să se anime și agitația ne deranjează repaosul. Ne ridicăm. Fetele se pupă mult de tot. Și eu primesc pupici, și sunt luat în brațele iar. Chiar îmi pare rău de pisicuță, este într-adevăr o fată foarte bună, dar eh ... asta în sine nu te ajută extraordinar în viață.
Pe drum spre mașină, normal că cincizeci de curioși se uită spre blugi.

- Vali, spune Lia după ce ne urcăm, ieri când te-am luat nu era momentul să te bat, că erai prea moale, o planificasem pentru astăzi.
- Așa,
- În momentul ăsta nu mai pot, azi adică, sunt eu prea moale acum. Nu știu nici dacă mai sunt în stare să te leg diseară, sincer vorbind.
- Ceva trebuia să fac cu pisica ta, că altfel terminam mâine. De ce să nu mă legi, nu mai sunt eu iepurașul tău cu codiță? Nu-l mai cunoști pe băiatul tău? Ha ha ha, zic în timp ce Lia scoate sunete terifiate. Este adorabilă așa speriată.

- Literatură erotică -