- Literatură erotică -

Ziua 13

Dimineață sunt mai bine, ne despărțim normal. Lia se urcă la volan și îmi cere să sar în mașină, porțile are să le închidă Cami. Am cunoscut-o doar de două zile dar m-am atașat enorm de ea, avem lucruri adânci în comun.
- Nu te las să închizi nimic că dacă mai stai pe lângă Cami iar te ia cu leșin, ți-am zis că nu e de la ciuperci. Cum pune mâna pe tine, cum dai ochii peste cap. O să te leg de calorifer acasă și o să te bat bine de tot, să-ți revii. Am stat cu ea aseară și m-am înmuiat și eu. Vezi, de aia nu vin prea des să o văd.
În fața noastră șoseaua se năpustește sub roți. Lia face viteză și își mișcă gâtul și capul în același timp.
- Vezi Vali, așa se merge. Nici nu zici că ești băiat, ha ha ha.
Are dreptate până la un punct, dar nu zic nimic. Într-o situație de necesitate reală n-ar mai putea s-o facă. Nu odată mâna mea și biela mașinii și-au unit forțele pentru interesul comun. Lucrând în industrie, utilajele îți devin nu doar colegi, nu doar familie, devin parte din tine. Doar împreună vă câștigați existența, eu depind de ele și ele de mine. Sunt destui care le abuzează, și le distrug, nici un fier nu e nemuritor. Ai de la ele ceva special pus deoparte când sunteți una, dar asta nu este de arătat ochilor de dinafară.

❧✾❀

În față noastră se vede Ploieștiul. A făcut 40 de km în 15 minute. Recordul meu este de 45 de minute, am prins coloană de tiruri odată, am stat lipit de fundul lor, sub 55 nu am scăzut o secundă, pentru bicicletă a fost nebunesc. Nu am avut cu cine împărtăși experiența, eram singur, cam întotdeauna a fost așa.

- Lia, vreau să te întreb ceva. Îmi pare rău că trebuie să deschid subiectul, și dacă vrei îl schimbăm imediat ... Te pricepi foarte bine la ... la băieți ... pentru cineva care ... care nu prea are de a face cu ei ...
- Mă pricep bine la bărbați pentru o virgină, asta zici?
- Ei, nu vreau să zic așa, nu-mi place cum sună, din mai multe perspective nu-mi place.
- M-am jucat mult cu voi dacă altceva nu am putut face. La început a fost chiar ca o joacă, le-am cerut băieților să facă diverse lucruri banale dar am văzut repede nu doar potențial în asta ci și un răspuns la unele probleme. Tipul perfect nu m-ar fi reparat pe mine dar ar fi reparat pe altele, mai puțin afectate. Și nici măcar nu ar fi trebuit să fie perfect pentru asta, erau necesare doar niște puncte cheie, o realizam. Deci m-am apucat să cartografiez o știință nouă dacă cunoști cuvântul, înseamnă să-i trasez limitele, să-i definesc bazele, principiile. Prea complicat nu este, unele lucruri sunt intuitive.
- Îmi pare rău, nu trebuia să întreb.
- Vali nu-mi vorbi ca unei victime că nu mai aștept până acasă să te bat, o fac aici pe marginea șoselei, dacă stau să mă gândesc cred că e chiar romantic să-ți bați iubitul la fundul gol lângă șosea. Nu înțeleg de ce dacă nu mi-l bag trebuie să fie o tragedie, tu cum ai trăit?
Strâmb din buze. Mda, asta așa este, și eu în general am stat deoparte de genul opus, n-am avut niciodată treabă cu ele, nu ne potrivim.
- Am trăit mai mult singur, că nu mă potrivesc cu lumea. Am avut curiozități din când în când, am făcut-o, a fost un bun motiv să nu o mai fac. Dacă nu o făceam niciodată mi s-ar fi părut o tragedie dar nu aș fi pierdut nimic, ce caut eu nu acolo e.
- Mie nu mi se pare o tragedie să nu încerc într-o direcție despre care știu că nu duce unde mă interesează. Bărbații vor un singur lucru, am văzut de atunci, cum ai spus și tu, ce caut eu nu acolo e.

Traversăm Ploieștiul.

- Ia spune-mi ce făceai cu ele, zice și râde, de ți s-a părut un bun motiv să nu o mai faci? Ce era așa rău?
- Nu mai țin minte, a fost demult, zic și eu.
- Nu te sugeau bine?
Mă pleoștesc.
- Sau nu te sugeau deloc?
Mă pleoștesc și mai tare.
- Nu mai râde de mine, zic.
- Vai, dar nu râd deloc, încerc să văd cât de mulțumit ești de mine ...
- Tu ești altceva ...
- De bătut te băteau? Te-a bătut vreuna?
- Nu, n-au făcut nimic, lasă-mă în pace, nu mă mai necăji.
- Dar chiar vreau să știu ce se întâmpla ...
- Nu-mi place să fac comparații ...
Lia apasă pe un buton și încuie ușile. Încep să mă întreb de ce oare, dar văd că trage pe dreapta într-o parcare.
- Mor de poftă să te bat. Vrei printre amintirile tale cu drumul tău favorit să se adauge una mai specială? Când te întreb trebuie să spui. Deci, care e diferența dintre mine și ele?

Încep să gândesc rapid, nu glumește deloc.
- Îți zic, dar îmi este rușine.
- Mai ne aude cineva? Suntem doar noi doi.
Trag aer în piept, adânc, este greu de zis.
- Tu mă atingi, aia e diferența, celelalte nu au făcut-o niciodată. Știai cum mă voi simți când ajung în mașina ta scumpă și totuși m-ai făcut să trec prin asta. Ce s-a întâmplat după, nici nu mai zic. Chiar și acum, când mă faci să zic ce îmi vine greu, mă atingi, nu-ți pasă dacă îmi e comod sau nu, nu mi-ai dat de ales cu nimic niciodată. Celelalte au făcut exact invers, mi-au dat întotdeauna de ales, pentru orice. În primele mele relații am cunoscut pe cineva care mi se părea atât de frumoasă încât mă gândeam că e un demon care vrea să-mi fure sufletul. Și îmi doream să mă răpească, să fugă cu mine în lume ... aș fi lăsat totul în urmă pentru ea ... dar nu a făcut nimic, era chiar opusul, nu îndrăznea să facă nimic, la un moment dat am și terminat relația din cauza asta, nu știu ce a fost atunci de m-am înșelat așa tare.
Cu celelalte a părut din ce în ce mai puțin magic, eu creșteam, cei din jur se micșorau. Când ți-am scris ție, eram chiar iritat de pasivitate, că toate așteaptă să fie hotărâte de alții, ai văzut cum am răspuns. Deci aia e diferența.
- Și ce e așa de rușine în asta? Alea îți dădeau de ales, eu am mai puține scrupule și ție îți place, care e partea jenantă?
- Nu știu, să te supui femeii pare un lucru interzis. Vezi că pot să-l fac, dar îmi vine greu să-l zic.
- Toată supunerea e în capul tău, tot ce se întâmplă îți place și ție, tu nu ești genul care să facă ce nu vrea. Cu demonul tău de aia ai terminat relația, că nu-ți dădea ce voiai tu, ea ceva îți dădea dar nu ce te interesa. Cred că de aia ți se pare de ne-zis, ca să nu se interpreteze spre ceva ce nu accepți. De aia îți vine așa greu să zici că vrei să te conducă femeia, că ar implica și ce nu vrei. Deși e bizar, eu fac orice îmi doresc cu tine și tu nu ai o problemă cu asta, nu știu ce îți închipui că ți s-ar putea face, dar nici nu mă interesează.

✿✾✿

Plecăm mai departe, mai avem puțin și intrăm în Otopeni. Nu mai vorbim. Trecem podul de peste calea ferată. Am blocat odată o bandă acolo, urcam pe jos, eram cu remorca, în spate a venit un autocar, nu putea depăși, erau bară la bară pe banda doi, pe toate benzile, duminica la 4 după-amiaza, toată lumea se întorcea acasă. A stat după mine, am alergat și eu, până în vârful podului, apoi am încălecat ... încercasem să merg pe jos, cât mai pe margine, călare ocup mai mult loc, blochez banda, cu autocarul s-a blocat oricum.

Parchează mașina. Suntem acasă.
- Vai Vali cât o să te bat acum, nu te-am mai bătut de duminică tu știi? Haide te rog, ia-o înainte, bărbații primii, mă poftește să ies din lift, suntem la palierul nostru.
Mă împinge din spate, a mai zis pe drum câte ceva de bătaie dar am sperat că glumește. Nu prea mă înghesui să intru. În cadrul ușii mă apucă din spate de ele, sar în apartament imediat.
- Ei, stai să mă schimb întâi, nu te grăbi așa.

Iese din dormitor schimbată. Eu sunt încă în aceleași haine. Se duce la ușă, o încuie. Scoate cheile.
- Vali de ce nu te schimbi, treci în dormitor.
Mă duc, nu comentez nimic. Deja îmi este frică. O accept să-mi facă ce dorește, dar nu îmi și place. Mă duc lângă dulap, dau hainele jos, sunt dezbrăcat.
- Era vorba că în dormitor nu exiști decât legat la spate, de mâini.
Asta așa e. Mă întorc imediat cu spatele, îi ofer mâinile. Frica mea de bătaie este una, frica ei de mâinile bărbaților e alta.
Sunt legat, parcă mai strâns ca în dățile trecute. O fi nervoasă că am intrat așa?
Mă întorc spre ea. Spre groaza mea care speram până în ultima secundă că voi fi lăsat în pace, scoate din șifonier o curea. O pune pe noptieră. Scoate din geantă o căciuliță. Îmi face semn cu degetul să mă apropii.
- Nu vreau să uzi parchetul.
O pune și o leagă strâns, cu o sfoară.

- Vali nu mă satisface să te fugăresc prin toată camera și nu mi se pare normal să fugi de mine oricum. Haide să jucăm un joc. Te pui cu fața în jos pe pat, de la jumătate. Genunchii să-ți stea pe podea.
Mă execut.
- Acum jocul este că trebuie să stai pe loc până îți spun eu, nu e greu deloc, doar stai oprit.
- Lia ... nu vreau să țip, fă-mă să nu țip te rog, e prea greu să suport și să mă și abțin ... măcar atât ...
- Poftim, zice și îmi umple gura cu un prosop alb, ce stătea lângă perne.

Nu se oprește decât după ce intru în panică total. Mă sperii, peste un prag nu mai am instinctul de a lupta, apare cel de a ceda. Am învățat să-mi înving coșmarurile, noaptea eu le bat pe ele, mișcarea nu-i complicată. Te gândești că sunt agresori, că sunt bătăuși, și ataci înapoi. Coșmarurile, ca și bătăușii, se bazează pe frica agresatului. Nu e bine să bați oamenii, dar bătăușii nu se pun, pe ei trebuie să-i ataci.
Însă bătaia pe care o primesc nu o pot învinge. Senzația curelei subțiri nu merge a fi negată sau rezistată. Mă pătrunde cu sută la sută efectivitate. Inițial încerc să mă opun, dar pentru puțină vreme. Fac pe mine, ca răspuns împotrivă. Nu folosește la nimic. Lia mă bate cu sete, nu pierde timpul. Nu mă bate cu sadism, vrea să ajungă cât mai repede acolo. La momentul când schimb lupta pe cedare. La momentul când accept orice.
Mă întoarce cu fața în sus, o privesc, în momentul ăsta este tot ce exista în lumea mea, sunt ca lumea înainte de geneză, ea îmi este Dumnezeu. Sunt capitulat complet.
- Vali vreau să sari pe geam.
Dau să mă ridic.
Îmi pune o mână pe piept.
- Vreau să sari pe geam înainte să mă părăsești.
- Când vrei să mă părăsești întâi sari pe geam.
- Dacă ai înțeles miști din cap.
Scutur capul, am înțeles. Înainte să plec de la ea, trebuie să sar pe geam, am bifat asta.

❁❧

Mă dezmeticesc din bătaie, sunt amețit și confuz, simt brusc o mie de dureri. Mă ustură toată pielea. Lia scoate căciulița și o aruncă.
- Stai pe pat că o să te dau cu cremă. Îmi pare rău pentru ce ți-am făcut și vreau să te iubesc acum.
Mă lungesc în pat, mă unge cu grijă. Mă pune cu fața în jos, între picioarele ei, și se întinde peste mine cu crema până la fund.
- Poți să mă pupi prin haine dar nu mult. Ca să vezi că nu sunt supărată pe tine. Hai, zice și mă pune cu capul acolo, că sunt în continuare legat.
Mă ridică repede mai sus, stau pe abdomenul ei cu gâtul.
- Nu vreau să te las mult. Mie atât îmi place. Poți să mă iubești așa?
Dau din cap ca un nebun.
- O să-ți pun să mănânci, sigur îți este foame deja, este prânzul.
Îmi pune legătura pe ochi. Simt un pupic pe obraz.
- Îmi placi mai mult așa neajutorat, șoptește în urechea mea. Mă gâdilă cu limba când o face și mă trage de acolo, de jos, nu știu dacă simt nesiguranță sau plăcere, se amestecă.
- Haide, spune și mă duce după ea tras de suflet. Ți-am spus că vreau să te iubesc acum, ai stat cuminte.

Îmi este foame. Mi se face repede, am consumul mare uneori, ridicol de mare. În alte dăți nu mănânc cu săptămânile, sunt atipic.
Miroase a salam. E bun dar nu cumpăr, e scump. Simt miros de cafea. Nu este pentru mine, ea își face. O mână mă trage aproape de masă, simt marginea mesei în pulpe. Mă cuprinde din spate, sunt în picioare.
La vârf percep ceva fierbinte, abia suportabil. Îmi mișc picioarele pe loc, în interiorul cuprinderii brațului ei.
- Știi că foarte multe civilizații din vechime considerau esența bărbatului ca fiind sufletul său?
Zâmbesc, îmi vine în minte Genghis Khan, se pare că în încercarea de a nu mai îmbătrâni încerca să se abțină de la a se mai elibera, el și cercurile lui de sfetnici dețineau convingerea asta.
Ți se pare că pierzi o părticică din suflet când se întâmplă, e ușor de văzut de unde vine părerea.
De la fierbințeala pe care o simt începe să-mi pulseze într-un fel cunoscut. Mâna ei mă ține lipit ferm de marginea mesei.
- Dacă ar fi adevărat ai vrea să-ți fie sufletul consumat sau ai încerca să-l păstrezi?
- Uite eu de exemplu, vreau să te am în ceașca mea, vreau să îți închipui că sufletul tău se duce acolo și tu rămâi gol pe dinăuntru, rămâi pustiu și deprimat, doar ca să dai ștafeta mai departe spre un viitor din care nu vei face parte. Eu am să te beau, am să te consum, eu întineresc iar tu mori, scopul tău este depășit, ești doar un înveliș fără esență acum.
Este mai apăsător să mă eliberez, am în minte ce tocmai a descris. În general trăiesc așa ceva, dar că a spus a făcut să fie mai rău, mai intens.
Sunt pustiit și mă simt exact cum a zis, gol pe dinăuntru.
- Dacă ar fi adevărat ți-aș consuma esența până la ultimul strop, ar fi ce trebuie să fac cu tine. Nu știu de ce dar asta mi se pare mie că are sens. Ia să mănânci, îți voi pune un scaun, sandwich-urile sunt gata, parcă îți place salamul.

Nu-mi dă jos legătura. O aud cum soarbe din cafea în timp ce îmi aduce la gură câte o jumătate de felie de pâine, o iau înăuntru dintr-o dată. Mă ajunge oboseala. Și de acum două nopți, și de la greutatea destăinuirilor ei din ziua trecută, și de la bătaia de acum, și de la eliberarea de mai devreme. Pe ea o simt energică, este de la cafeaua pe care o consumă, de aia nu prea beau, că îmi dă vioiciune și când sunt obosit, și mă lasă epuizat mai rău când își pierde efectul.

- Vom merge la cumpărături, vreau să-mi cumpăr lucruri în casă. Astăzi o să fii bărbatul, o să alegi și cumperi tu, vreau să simt că am bărbat.
Ne îmbrăcăm, îmi pune în mâna un card.
- Femeile nu plătesc dragă, banii stau la bărbat.
Ah ce mișto, zic în sinea mea, sunt cap de familie acum. De abia mă târăsc de oboseală, dar câtă vreme pot să-mi zic glume nu sunt descărcat complet.

- Mergem în Auchan, nu vreau să luăm cine știe ce. O să conduc eu, că vreau să ajungem înainte să închidă.
Parcăm aproape de o intrare.
- Ce vrei să cumpărăm, Lia?
- Vreau să schimb mașina de spălat și frigiderul, nu cred că luăm și altceva.
- ... păi stai așa, nu vrei să mă uit înainte pe net, să alegem mai bine, nu știu ce opțiuni avem, e bine să compari produsele.
- Pentru? Dacă nu sunt ce trebuie le dau ca pe astea. Frigiderul nu-mi mai place că nu are pentru apă rece și mașina e model vechi de doi ani, vreau ceva de acum.

Mi se învârte ceafa. Pentru bicicletă am căutat șase luni până să aleg modelul, pentru lada frigorifică trei, iau doar cea mai bună opțiune pentru mine. Frigiderul meu nu are congelator, e ales special așa, are consumul la jumătate din cauza asta, chiar dacă e uriaș, are 240 de litri, chiar destul pentru o persoană, fără congelator pierde mai puțin frig. Lada e cea mai mare care se poate găsi cu grosimea asta a pereților, are 9.5 cm grosime și 315 litri, din punctul de vedere al Fizicii e cea mai eficientă de pe piață, afară de soluțiile de zeci de milioane, pe mine m-a costat 8, am urmărit reduceri. Sunt lăzi de 400 de litri, dar au grosimea pereților redusă la jumătate, alea consumă dublu. Eficiența crește cu volumul, nu doar cu izolația, că raportul suprafață/ volum scade, și deci scad pierderile.
Lăzii i-am pus ventilator, pentru zilele când e prea cald sau bag marfă multă, e ventilator automat, știu electronică, îi mărește mult durata de viață. Cum să renunț la frigider că nu are pentru apă rece, asta e, pun în sticlă dacă vreau.
Mă ia cu amețeală. De asta evit eu femeile.

❦❃❁

Mergem prin magazin ca un cuplu. Mă uit la frigidere întâi. Ce să alegi așa pe fugă, pot fi scumpe, pot fi altele mai avantajoase, cu alte caracteristici, în alte magazine ... suntem în Auchan Titan, e cel mai mare magazin dar nu au nici ei de toate, produse sunt multe.
Se uită la vreo două cu dozator.
- Uite pe ăsta îl vreau că e gri sclipitor, îmi place cum arată.
Este clar că nu pot face nimic. Îmi trece prin cap să mă uit la el, dar de bune toate produsele sunt bune, e vorba să compari și să alegi ce te avantajează.
Nu pare că vrea să mai spună ceva, mă duc după tipul de la raion.
- Salut, cum îmi ajunge și mie frigiderul ăla de acolo, acasă? Ăla gri, cu dozator.
Plătesc, las detalii de livrare. Lia stă în spatele meu ca o femeie scoasă de la cratiță de stăpân. Ne îndepărtăm de casa de electrocasnice.
- Treci spre mașini de spălat, zici că l-ai plătit cu rinichii tăi, la noapte vreau să dorm acasă nu aici în magazin.

Nu folosesc mașini automate, merge foarte bine cu semiautomate, ai control total la ce se întâmplă. Am două mașini mari, diferite constructiv, cu cele mai largi cuve care se găsesc, și una mică cât o găleată, e perfectă pentru ciorapi, am foarte mulți. De stors nu-mi trebuie, stau la curte și sunt puternic, le storc eu, și dacă mai curge din ele când stau la uscat pe sârmă nu contează, e apă curată, e curte, e aer.

- Vreau una pe aplicație, de aia o schimb. Vreau să dau slide cu degetul și ea să spele. Uită-te care este, eu am să stau deoparte ca o soție neștiutoare ce nu se pricepe.
Mă uit la ele. Aplicația nu pare trecută la vedere. Vine cineva de la raion. Este tot ăla.
- Ia zi, care are aplicație, că nu se vede?
Are două modele, diferență de câteva milioane, este evident pe care o vrea. Stă în urma mea ca și cum nu îndrăznește să se apropie. Arăt și eu cu degetul.
- Pe aia o iau.
Se uită precaută. Cum este și mărunțică așa, și destul de banală, neîndoios că tipul își închipuie că mănâncă jar în fiecare seară.
Sunt stresat de cheltuieli, când plecăm mă umflă un râs care nu mă amuză.
- Tipul ăla simte compasiune pentru tine acum, crede că te calc în picioare în fiecare seară.
- De ce?
- Dacă am bani să cumpăr așa e clar că nu contezi, mai ales după cum stai deoparte.
- Nu înțeleg. Eu așa mă port dacă am bani?
Mă umflă râsul pe bune acum. Chiar este greu de punctat diferența.

- O să luăm și mâncare și alte lucruri. Dacă pui mâna pe căruț până la mașină, oricând, oricât de puțin, acasă ți-o scurtez cu o lățime de degețel. Uite atât, zice și îmi arăta degetul mic. Mie oricum nu-mi trebuie.
Merg ca un nesimțit cu mâinile în buzunare. Umple căruțul cu detergenți, produse de curățat. Mă tot învârt pe lângă ea cât alege produse, că le privește pe fiecare. Se uită lumea cum fac cercuri în timp ce fărâma de femeie trage de căruț și îl umple cu produse de menajeră. Mă apucă dracii, mă uit urât la ei, ce, eu sunt circul lor? Îmi păzesc femeia de priviri, toți ocolesc zona dar se uită pe furiș, se simte ca o sferă de atracție în jurul nostru.

Mergem și la mâncare. Are după ea un căruț aproape plin. Zici că n-a mai cumpărat niciodată, așa stângace îi sunt mișcările. Mă simt de parcă o țin legată în pivniță și azi am scos-o să tragă de căruț.
- Nu vrei să mă ajuți dragule?
- Ce? EU?? Să fiu al naibii dacă pun mâna pe el!
Am zis-o puțin prea tare, era doar pentru ea, vreo doi tipi aud și se uită, dar întorc repede capul, în general nu te bagi.

Vorbește cu vânzătoarele de la vitrine. Doamne ce voce spășită are, parcă e femeie ținută numai în lanț. Mă uit agresiv la lume, nu mă interesează să văd sau aud păreri imbecile, încerc să previn băgăcioșii. Lumea mută privirea.
- Dragule, ia vezi, care îți place?
Vânzătoarea dă repede să mă servească. Nu-mi place să fiu servit. Profit de poziție și ridic un deget. Vânzătoarea încremenește.
- Ăla de acolo, ăla e bun, zic și arăt cu degetul.
Le simt cu coada ochiului cum își vorbesc între ele despre săraca femeie, le simt compasiunea, vine până la mine. Trage mai departe de căruț, mă urmează acum.
Unde să te duci că peste tot se vede de la insula cu mezeluri, nu este lume multă în magazin.
- Ia și tu o caserolă de mici, văd că a picat prețul, de obicei sunt mai scumpi.
- Fii serios, pe banii mei mănânci ce vreau eu. Treci spre casă, condu-mă mai repede că se face târziu.

Ajung la casă, în general stau în spatele căruțului, dar vine din urmă, nu mă pot întoarce. Salut vânzătoarea cu capul, nu am chef să fac discuție de data asta, de obicei sunt social. Rămasă în urmă tot pune produse pe bandă, sunt multe. Mă învârt, ieșit de lângă casă. Împinge căruțul gol și începe să pună înapoi ce s-a scanat. Nu mai țin minte dacă a zis ceva și de produse, dar nu vreau să risc. Cum mă știu prost, bag mâinile în buzunar și mă învârt la o oarecare distanță. O voce de felină bolnavă mă cheamă. A, da, trebuie să plătesc. Vin cu cardul, se dă la o parte cu căruțul să-mi facă loc așa repede de se uită și vânzătoarea. Mă uit urât la căruț, să nu mă ating de el. Dau cu cardul, înșfac bonul, mă uit la sumă. Drace, este bugetul meu total pe două luni. Asta afară de ce am luat mai devreme. Îmi rămâne încruntarea de la bon și când mă uit la vânzătoarea care mă saluta. Mă car, îmi este destul.

Ajungem la mașină.
- Dă cardul încoace și vezi cum le pui în portbagaj, dă-i din mâini că e târziu, dacă nu te grăbești te întorci pe jos.

Acasă este și mai rea, mă leagă de cum ajungem, nu apuc nici să o ajut să scoată din sacoșe. Nu mai văd și mă leagă și la gură.
- N-am chef să te aud, azi mi-am făcut treaba cu bărbatul, nu mă interesează copilul curios din el. Sau poate vrei două curele?
O aud cum se fâțâie prin casă, sunt în hol lăsat, încerc să-mi găsesc drum spre bucătărie sau camera principală, să vedem ce găsesc.
Aș fi vrut să-i zic ce simt pentru ea, dar n-am cum. Pe nepregătite sunt tras spre o direcție necunoscută, ajung pe pat, ea peste mine.
- Noapte bună iubitule, haide să dormim, e târziu.

- Literatură erotică -