- Literatură erotică -

Ziua 20

Am adormit greu atunci, mă simțeam ciudat pentru ce avea să mi se întâmple a doua zi, părea ireal. Nu am putut discuta subiectul în seara aia, am așteptat o ocazie mai bună în ziua următoare.

❁❀✾

- Lia? Bună dimineața.
- Aha, te-ai trezit? Foarte bine, haide să mănânci și să te speli bine acolo.
Îmi doresc să-i pup mâna, ca să vadă că nu din nesupunere întreb, dar știu că nu-mi dă voie. Tot ce am la dispoziție este un ton rugător. Liei nu-i trebuie mult până să mă bată, și când o face nu glumește. Mergem să mâncăm.
- Nu-mi dai voie să mănânc singur, nu mă dezlegi?
- Nu, îți dau eu, rămâi așa, că dacă aud comentarii despre ce o să ți se întâmple astăzi, în dimineața asta, să pot acționa mai ușor. Poate ai ceva de spus?
- Pai ... aș vrea să vorbim puțin, dar nu vreau să te supăr ...
- Pe mine nu mă superi cu nimic.
Cureaua se vede pe un dulăpior, o vedem amândoi.
- Ia vorbește.
- Chiar mergem astăzi să-mi scrii numele Ioanei pe el?
- Nu mergem azi, mergem acum, după ce mănânci și te speli. Și nu îți voi scrie numele ei, ci posesia. O să scrie deci ceva de genul "aparțin Ioanei", nu m-am hotărât încă.
Să fie scris "Ioana" pe el pare ceva de copii, ce a zis Lia are puțin mai mult sens.
- Știi că astea nu se șterg, da?
- Păi nici tu nu o să o ștergi mămică, nu-ți realizezi situația observ. Ai fost liber tot timpul, îți este greu să percepi ce se întâmplă, te înțeleg, dar nu ne jucăm, nu vei pleca niciodată de lângă Ioana, și nici de lângă mine.
Lia se apropie, vine unde stăteam la masă, așezat pe scaun, cu mâinile la spate.
- Nu știi nimic despre femei, văd că nu ai avut multe. Eu nu am nevoie să ne amuzăm azi, nu-mi folosește așa ceva. Investesc mult efort să te fac într-un fel anume, care-mi slujește interesele. Ție îți place în mare parte, știu, dar și dacă te-ai răzgândi nu ar schimba nimic. Nu te vrem pentru o distracție, ne aparții permanent. Și eu și Ioana vom avea mereu nevoi, și ne place stabilitatea, siguranța. Eu de exemplu vreau să am certitudinea că oricând doresc să bat un tip până își pierde simțirea, o pot face. Fără asta, pentru mine înseamnă că trăiesc degeaba, e o condiție de bază a vieții.

Ceva încep să înțeleg, este vorba de ambiție, de orgoliu. La tipele astea cu bani probabil că este până la cer. Vor servanți personali, ca în vremurile de demult.
Încep să consider situația.

- Deci vrei să dispui de mine pentru tot restul vieții, și Ioana va fi cam în aceeași poziție? Asta spui?
- Voiam asta la început, până să te aduc acasă, după ce te-am adus am început să o și fac.
- Păi nu dispui, nu e așa, suntem prieteni.
- Ba mă servești după cum doresc, dar nu-ți dai seama.
- Nu e a.
Lia îmi pune degetul pe gură. Voiam să o contrazic, nu este adevărat.
- Nu avem toată ziua la dispoziție, suntem așteptați. Mănânci, te speli și mergem să scriem pe el al cui este. Dacă vrei să consideri că ești liber ca un fluturaș, ești binevenit să o faci pe drum.

❀✾❦

Ajungem la salon, intrăm. Apare o tipă cu ochi șireți, se salută cu Lia.
- El este? Haide, nu va dura mult, zice către mine. O urmez, mergem în spate.
- Treci pe masă fluturașule, vezi că și lui Cosmina îi place să bată băieții, dacă îți place cu două acum e momentul să zici.
Sunt convins că glumește, tipa cu ochi șireți pare blândă. Dar mă urc pe masă oricum. Cele două discută despre model.
- Să fie ceva de femeie, fă-l roz spre roșu, scris de mână, caligrafic, dar nu prea întortocheat, să se citească imediat. Scrie ... "Sunt al Ioanei". Și vreau un cap de pisică stilizat la urmă, contur, cu fundiță roșie pe ureche, cunoști modelul.
Trag cu ochiul, Cosmina desenează ceva, Lia dă din cap.
- E perfect așa. Îl faci pe trunchi, în lungul lui, pe lateral spre deasupra.
Pantalonii îmi sunt dați deoparte. Cosmina vine cu un tub transparent, ca un clopot lung, mai gros decât sunt eu jos, cu furtun și pompiță? Are la bază o garnitură de cauciuc. Îl lipește de mine și tot face pompițe. Trebuie că are supapele puse invers, că trage, nu suflă, dă aerul afară din tub. Îmi este tras înăuntru, se tot mărește. E mai mare și decât se face în mod normal, bizar aparat.
- Acum nu o să fie ceva prea profesionist, dar e o metodă bună, zice Cosmina.
Trece un șnur pe sub aparat, pe la bază de tot, și îl strânge tare, inconfortabil de tare.
- Chiar dacă nu durează mult, tot va trebui să mai vidăm periodic, șnurul nu închide tot.
Scoate tubul, rămâne doar garnitura lui la bază, și sub ea șnurul. Băiețelul este uriaș, nu l-am văzut niciodată așa mare, și se văd toate venele. Se pregătește să scrie.
- Nu o să-ți placă acum, doare, mai ales acolo.
Parcă am de ales.
Lia îmi ia ochelarii și se pune în locul lor.
- Nu va țipa, lucrează normal Cosmina. Îți vine să crezi că se contrazicea cu mine azi-dimineață că el este un tip liber și că suntem doar prieteni?

Nu a durat mult, dar a cam durut. Lia se dă jos, acum parcă mai rău mă doare fața. Cosmina mă dă cu cremă și îl învelește într-o folie, urmează să mă ung eu de câteva ori pe zi, și să scot folia după vreo două ore.
- Arată excelent Vali, și merge perfect cu libertatea ta, ha ha ha!
- Dar despre ce anume e vorba, întreabă Cosmina.
- Spune că nu mă folosesc de el și că suntem doar prieteni.
- Păi suntem.
- Cât face tatuajul, Cosmina?
- Puțin, că e mic, 200 e perfect.
- Îmi dai tu două sute, și îl poți avea jumătate de oră?
- A, e grozav, sigur că da, vreau.

❧❀✾

Îmi este jenă să zic ce a vrut și ce a și făcut Cosmina cu mine în jumătatea aia de oră. Am văzut de când am intrat că are ochii șireți, nu este o banală, dar nu m-am așteptat să fie așa perversă, am crezut că e o fată mai interesantă doar. Nu este, e mai mult de atât, este nasol de tot ce este.

Ies din spate cu ea, Lia aștepta în față. Merg încet, mi-e greu să cred ce s-a întâmplat. Cosmina e relaxată, normal, ceva îmi spune că nici cu șase sute nu găsește amatori pentru ce plăceri are. În mașină, pe drum, sunt încă blocat.

- Cum e cu libertatea măi fluturașule, fac cu tine ce vreau sau nu? Ia uite aici mesaje, zice și îmi bagă telefonul sub nas.
"mi-a plăcut mult, e perfect" ... "îți dăm lejer 500 pe oră" ... "luăm toată ziua dacă poți să-l lași" ... "am două prietene, ar fi nebunie curată" ... "acasă e altceva decât la salon, avem mai multe"
- Lia, dacă ajung pe mâna lor mă arunc pe geam. Tu știi ce face fata aia? De-abia am scăpat cu una, la trei nu fac față, și la ele acasă, deci nu, alea nu-s normale, am o limită, garantez că sar.
- Am o oarecare idee ce face. De sărit nu vei sări, te legăm ... vreo trei luni, până îți trece memoria despre ce s-a întâmplat. Că de fapt știu foarte bine ce preferințe are Cosmina, tu ești cel care le-a văzut doar pe câteva dintre ele. Eu le cunosc pe majoritatea, crede-mă că cele de astăzi au fost cuminți, nu avea nimic organizat. Te-am dat pe mâna ei doar ca să-ți arăt un punct de vedere, se pare că nu am avut succes, tu ai decis imediat că dacă se mai întâmplă, te descurci, deci gândești în continuare că ești liber. Nu o să mai insist, ai câștigat, ești liber, suntem doar prieteni.
- Dar ...
Situația este bizară. Nu vreau să fiu "liber" dar nu pot fi nici oricum. Tipa cu care am petrecut jumătate de oră nu este ceva de care vrei să-ți amintești, așa drăguță cum pare pe dinafară. Dacă Lia m-ar da pe mâna ei din nou, în conjunctura ce am văzut că este dorită, o singură soluție rămâne ...
- Dar ce?
- Ți-am spus în primele noastre conversații că îmi place să ascult, câtă vreme are și sens ... despre tipele din mesajele de mai devreme nu are sens decât să fugi din oraș, nu am cum să ascult în privința lor.
- Știu.
- Păi și înseamnă că acum nu te mai ascult, deci?
- Te-am trimis eu la ele? Te-am lăsat cu una doar, puțin, ai stat.
- Păi ai zis că sunt liber, înseamnă că am greșit ceva.
- Nu, am zis așa ca să mă lași în pace. Pe mine nu mă interesează să te dau ălora. Și oricum, plătesc prost, sunt sume simbolice pentru ce vor. Ai idee cât mi-a dat Ioana pentru acordul de a te avea acolo jos în locul meu? Că acceptul nu se referă la toată persoana, eu sunt cea care te va deține întotdeauna. Strict pentru ăla, știi cât a dat?
Mă uit la Lia, nu-mi place subiectul.
- Nu vreau să știu, nu-mi place subiectul.
- A dat mult, dacă împart suma la numărul estimat de ore cât o să fie efectiv în ea de-a lungul vieții, ești plătit pe oră mai bine ca chirurgii plastici din America.
- Nasol pentru ea, eu n-aș fi dat banii.
- Tu nici nu i-ai fi luat, nu doar că nu i-ai fi dat. De aia stau la mine, că tu nu ai nevoie.
Brusc întrebarea că de ce a vrut să mă împartă cu Ioana nu mai are sens.
- Nu vreau să fiu vulgar sau nerespectuos, dar nu mă pot opri să întreb de ce ar plăti cineva așa sume?
- Tu de ce ți-ai cumpărat lada frigorifică de 300 de litri?
- Ca să am legume congelate tot timpul anului, multe nu se găsesc mereu, sau se găsesc foarte scump.
- Dar și lada a costat bani.
- Ce contează cât a costat, rezolvă două probleme - am legume permanent, și la cele mai mici prețuri din an. Și mai face și alte lucruri decât chestiunea legumelor, mă rog.
- Ioana a făcut la fel, a cumpărat de la mine garanția că are un tip la dispoziție permanent. Același tip, și care face orice își dorește. Deci ea și-a rezolvat situația sentimentală definitiv. La fel cum ai făcut tu cu legumele tale, acum le ai permanent, nu? Pentru ea nu contează cât a costat soluția care și funcționează, ce era să facă cu ceva care nu merge, dar e mai ieftin? A vrut să scrie numele ei pe el, scrie. Crezi că o să vrea ceva și nu o să primească? Marfa pe care o vând eu este foarte scumpă. Ce preț are garantarea, certitudinea? Pentru cunoscători sunt neprețuite, eu le vând la prețuri chiar modice dacă stai să te gândești ce obții.

Niște chestii tot nu le înțeleg.
- Păi tu vorbești de parcă ne vom potrivi mereu, dacă la un moment dat dispare interesul, de exemplu?
- Interesul față de ce, de oameni? Câte resentimente am eu față de bărbați și tot am nevoie de unul. Dacă nu aș bate pe cineva din când în când, aș înnebuni. Majoritatea tipilor pe care i-am adus acasă au ținut până în prima seară, când nu am făcut nimic și ori au plecat, ori au mâncat bătaie și au plecat. Din păcate asta nu mă mulțumește, să alerg constant după idioți care țin doar câteva ore. Mai ales că nici bătaia dată nu e satisfăcătoare, la primele palme rup ușa, nici nu apuc să simt ceva. Cu Ioana este la fel, are nevoi permanente, de altă natură, dar tot permanente. Ce interes zici că o să dispară?
- Păi cu mine, na. De ce ai fi tu interesată mereu de același tip? Ioana la fel.
- Dar nu persoana ne interesează, aici te încurci tu? Nu are nici o importanță persoana, important este ce facem cu ea - că o avem efectiv și că îndeplinește ce ne dorim. Pentru mine nu contează pe cine bat, tip să fie. Important e să nu caut mereu pe altul, este obositor. Ioanei îi ofer pe cineva cu garanția cuvântului meu că nu o va dezamăgi niciodată, ce altceva o poate interesa?

Stau să chibzuiesc serios. Ea din ce a zis are sens, dar îmi este greu să accept o asemenea realitate. În general oamenii nu procedează așa.
- De curiozitate, cum poți oferi o garanție ca cea de care zici? Dacă spui că tipul respectiv nu o va dezamăgi niciodată, asta presupune și faptul că el nu va fi pus în așa circumstanțe, tu de unde știi viitorul?
- Spune-mi tu o situație imaginată în care Ioana te-ar pune în imposibilitatea de a o servi. Dar până atunci vreau să nu mai zici nici un alt cuvânt, că mi-ai făcut capul calendar. Când ai găsit, ridici două degete întâi.

❁❦

Ceasul este trecut puțin de ora două, sunt acasă și tac de ceva vreme. Ioana este într-adevăr greu de imaginat într-o poziție care să mă pună în dificultate. Are o fire blândă, moale și pare o persoană chiar inteligentă. Nu reușesc să-mi închipui o situație dificilă creată de ea, cel puțin din câte știu până acum. Da, își vede iubitul ca pe un fel de jucărie pe care o cumpără, este aspectul ăsta, dar nu arată deloc a fetiță răsfățată care are de gând să strice ce primește, pare chiar opusul.

- Ei, cum e caraghiosule, dacă nu vorbeai pe drum credeam că ți-a mâncat Cosmina limba, de taci așa. N-ai găsit nimic?
Scutur din cap că nu.
- Haide în dormitor, să ne întindem puțin.
O urmez, mă opresc la ușă, mă întorc cu spatele, mă leagă. Mă împinge pe pat, se urcă peste mine.
- Noi nu suntem ca grupul ălora blegule, avem alte interese, mai normale.
Se așază mai bine pe mine, mă miroase pe lângă gât și urechi.
- Nouă în general ne place controlul, să-l deținem. De exemplu cum ești tu acum, așa legat, în dormitorul meu, sub mine, ești aproape suportabil ca bărbat. Câtă vreme nu te manifești zic. În general văd bărbații ca pe o țintă, dacă mișcă trebuie să-i atac. Uneori mă cred păianjen, știi? Dacă ești în plasa mea și nu te miști, te las în pace. Dacă te zbați ... urmări pot fi multe. Nu e vorba că îmi pierd controlul, e vorba că acționez după cum o cere situația, și nu te avantajează.

Mă simt ca o muscă picată în plasă, cum stau așa legat, cu ea peste mine. Și în patul ei, deci în locul cel mai personal pe care îl are. Îmi mușcă lobul urechii, îl ține strâns, nu zic nimic. Mă doare, dar tac. Strânge progresiv, mă doare rău dar tot nu zic ceva, strâng din dinți și-mi curg lacrimi. Cred că îmi va rămâne semn pentru o vreme.
Îl soarbe cu buzele, a lăsat o picătură de salivă pe el când a mușcat și o trage înapoi acum. Parcă mă gustă, așa face.
Își aduce fața aproape de fața mea, foarte aproape. Transpir tot, de frică, e ca și cum mă adulmecă înainte să mă mănânce, așteaptă doar să mă clintesc puțin, să-i declanșez prin mișcare instinctul de a ataca. Mă privește în ochi, văd clar ce are în minte, doar lucruri rele. Devin alb la față, e un joc periculos, Lia nu a glumit niciodată cu ceva. Nu mi se pare corect să trebuiască să-mi fie atât de frică, dar ea iubește să mă înspăimânte așa.

Întinde mâna spre noptieră, ia o rolă de leucoplast, rupe o bucată, îmi acoperă gura. O presează peste tot.
- Mișcă-ți buzele, încearcă să o dai jos.
Nu merge, se ține bine.
Rola se întoarce la locul ei. Respir mai greu pe nas, aerul face zgomot când trece. Că am înfundat piramida nazală cândva, am căzut în față cu bicicleta. Totul s-a remediat perfect, dar o înfundătură internă a rămas. Îmi ia cam cu jumătate mai mult timp față de oamenii normali un ciclu de inspirație expirație. Exploatez fenomenul uneori, când vreau să dau impresia că sunt mai puternic decât sunt, e suficient să trag aer pe nas cu forță, umplere completă sau să-l dau afară pe tot, pufnind ca un taur. Zgomotul ridicat și durata de suflare mărită dau iluzia unui oponent enervat cu care nu vrei să ai de a face, te potolește pe loc, e vorba de diferența de putere percepută.
Din păcate și stând pe loc, culcat chiar, am respirația zgomotoasă când folosesc doar nasul, că na, sunt canalele mici, din când în când trebuie să respir forțat, mișcarea pasivă a plămânilor nu acoperă necesarul de oxigen.

Lia mă pupă prin leucoplast. Se joacă cu limba pe el.
- Haide să-ți arăt ceva frumos Vali. Vrei să vezi ce știe să facă limbuța mea? Spune.
Dau din cap că da.
Se întinde peste mine și ia de pe noptieră un absorbant intern acum. E chiar subțire. Îl bagă în gură puțin. Nu-mi dau seama ce vrea să facă. Îl scoate din gură și mi-l împinge într-o nară. Îl umezise, aia făcea mai devreme, l-a udat ca să alunece. Îl rotește și îl îndeasă, se chinuie să-l introducă cât mai mult.
O limbuță îmi trece peste leucoplast. Râde cu gura deschisă și limba târâtă peste fața mea. Se îndreaptă spre nas, spre nara liberă. O aud chicotind când mă pătrunde brutal, se presează înăuntru cu ea, își face loc mișcând din vârf.
Încerc să inspir, nu am cum, prin tampon nu trag nimic și prin limba ei nici atât. Fără aer e un chin cumplit, încep să mă zvârcolesc. Dau din cap, să mă eliberez, mă ține bine între palmele ei și o aud cum se amuză de ce face. Stă lipită peste mine și se desfată cum mă zbat. E o tortură teribilă să nu poți respira, îi implor mila prin sunete ascuțite, scoase din piept. Le imită și râde de se prăpădește așa, cu gura deschisă și limba ei blocată acolo, în nara mea.

Îmi dă drumul, dar doar puțin. În nara liberă forțează repede alt tampon. Stă ridicată în fund pe mine, acum mă privește cum mă zbat.
- Mda ... Vali ... poate că nu asta îți doreai de la mine ... poate voiai o prietenă blândă, care să te mângâie duios pe față și cu care să faci o iubire dulce și fină ca crema de zahăr ars ...
Mă zbat sub ea și o văd cum mă privește impasibil.
- Dar cum ești legat acum, și în situația asta cu respirația, ce poți face? Mă ai doar pe mine, care nu mângâi duios pe față.
Nu mai am putere să mă zbat, simt că aia e. Îmi eliberează nară.
- Haide, respiră, trage repede! Gata! zice ea și o blochează la loc în timp ce trag.
Nu am apucat să umplu nici o jumătate de plămân. Îmi vine să plâng, dar nu am forță.
- Mă întreb dacă sunt o prietenă rea, că te tratez așa?
Mă zvârcolesc sub ea cât pot. Își duce mâinile în sus și se întinde fără grabă. Simt că-mi ies ochii din cap de disperare după aer.
Îmi îngăduie încă puțină suflare, tot așa de scurt este momentul.
- Totuși țin la tine, vezi, te las să respiri.
Cred că sunt mort deja, dar încă simt suferință. Zbaterile se disociază de mine, deși chinul lor rămâne. Văd întunecat pe margini.
- Aș putea să te țin așa la nesfârșit, știi? Câtă vreme poți respira puțin, din când în când, ești foarte bine, nu mori.
- Ai idee de ce îți fac asta? Pentru că pot. O fac doar pentru că pot, fără un motiv anume.
- Te zbați și eu privesc, iar tu nu poți schimba situația orice faci. Ți-am zis că dispun de tine după cum vreau, dar dacă nu crezi ...
Se apleacă asupra mea, îmi ține capul fix, astfel încât să o privesc drept și neîntrerupt.
- Vreau să văd cum îți pierzi conștiența acum, să te privesc în ochi cum te stingi. Eu îți sunt stăpână.

✾✿

Simt că respir din nou. Cu ochi pătrunzători, Lia este în aceeași poziție, deasupra mea. Dar respir liber.
- Bagă-ți bine în cap că îți pot face ce vreau. La fel și pentru Ioana. Mai ales pentru Ioana. În secunda când vrea ceva și o refuzi, pentru tine s-a terminat. Să te gândești bine înainte să o faci. Să nu zici că nu ți-am zis.
De epuizare sunt moale ca o cârpă, în momentul ăsta nu sunt în stare să resping nimic, nu am putere nici să țin capul drept. Am notat undeva că să mă rog de Lia să-i fie milă de mine, să nu mă mai chinuie așa, dar nu am nici voce, darămite putere de concentrare la argumente.
- Probabil nu mai sunt ca cea de la început, așa este? în primele zile eram mai blândă ... erai disperat să-mi săruți picioarele ... mă distram să te refuz .. acum ești disperat să rămâi conștient ... mă desfăt să văd cum te pierzi ...
- Crezi că sunt crudă, ia zi?
- Spune, sunt prea rea?
- Haide, vorbește!
- Lia ... îți fac ce vrei tu ... fie-ți milă ... îți fac orice ... mi-e greu ce-mi faci ... ai milă de mine ...
- Nu cred că îmi faci orice, mai ai mult până acolo, nici nu te-am învățat ce vreau, mai întâi. Și ce ți-am făcut până acum nu este nimic, nu fi prostuț, doar m-am jucat cu tine.
- Fac orice vrei ... nu mă chinui ... nu e joacă ce faci ...
- Ha ha ha ! Iubitule, ești chiar delicios! Este joacă dragul meu, ai cuvântul Liei că nu ți-am făcut niciodată un gram de rău, doar m-am jucat cu tine. Și mă voi mai juca, și în alte feluri. Astăzi cu ce te-am atins? cu două tampoane mici? este joacă puiule, Lia nu te ia în serios ca amenințare.
- Lia ... am crezut că mor ... e îngrozitor ...
- Dacă vrei, îți pot arăta ce înseamnă ce ai zis, ca să faci diferența. Vrei?
Încep să plâng, îmi revine ceva putere.
Lia țipă la mine.
- Vrei să îți arăt?
Se dă jos după mine, mă trage din pat, mă trântește pe jos.
- Vrei să vezi ce înseamnă să crezi că mori?
Încep să plâng cu convulsii, de spaimă. Nu mai pot vorbi.
- Îți arăt eu ce înseamnă îngrozitor!
Mi se blochează respirația de la plâns și frică. Sunt pe podea, cum m-a trântit, o văd cum calcă prin cameră, pe parchet. Nu mai respir dar sunt detașat, nu mai simt nimic. Plutesc, mă ridic prin cameră.
Lia m-a ridicat în picioare. Mă clatin în toate părțile. Își tot mișcă mâna în fața mea, nu înțeleg ce face. Își mișcă gura într-un fel ciudat.
Încep să simt ceva neplăcut pe față, ca o arsură. Mâna ei tot flutură sub ochii mei. Se aude un zgomot bizar.
- Trezește-te naibii, ce se întâmplă?? Unde ești, mă vezi???
Îmi dă palme una după alta. Încerc să-mi feresc capul, mă lasă în pace. O văd acum, este în fața mea.

- Lia ...
Mă sărută lung.
- Nu mai vorbi, stai în pat.
Îmi țiuie capul, văd în ceață. Și cred că văd în reluare, că Lia a adus o sticlă mică de suc și nu reușesc să o prind cu mâna. Îmi dă pe gât ca la puii de găină, sunt amețit, nu pot sta în fund, mă ține ea. Termin sticla și cad în întuneric.

- Literatură erotică -